ICCJ. Decizia nr. 5855/2004. Penal. Art.213 c.pen. Recurs în anulare

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 5855/2004

Dosar nr. 3316/2004

Şedinţa publică din 9 noiembrie 2004

Asupra recursului în anulare de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Focşani la 14 septembrie 2001, SC G.S.R.C. SA Suraia, reprezentată legal G.V., a chemat în judecată pe inculpaţii P.M. şi P.C., pentru condamnarea lor pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen.

Petenta şi-a motivat plângerea pe faptul că, în luna martie 2000, a convenit cu cei doi inculpaţi, la acea dată asociaţi ai S.C. A.C. SA Suraia, să contribuie cu bunuri la patrimoniul societăţii în vederea realizării unei staţii de sortare balast, sens în care ei urmau să cesioneze părţii sociale din capitalul social, astfel devenind coacţionari.

În realizarea scopului amintit, petenta a predat inculpaţilor mai multe utilaje, printre care şi două autocamioane RABA, însă, după terminarea staţiei de sortare balast în perioada mai-august 2000, cei doi nu au mai fost de acord cu cesionarea părţilor sociale, i-au restituit autocamioanele, dar au refuzat înapoierea celorlalte utilaje.

Prin sentinţa penală nr. 1243 din 23 mai 2002, Judecătoria Focşani a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpaţilor, instanţa reţinând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 213 C. pen.

Pe situaţie de fapt, instanţa a reţinut că o parte din bunurile în litigiu, după ce au fost încredinţate societăţii inculpaţilor, aceştia le-au cumpărat, deci au devenit proprietarii lor, iar pentru cealaltă parte, nu s-a dovedit că le-ar fi fost predate.

S-a mai reţinut că neînţelegerile între părţi au intervenit în contextul raporturilor comerciale.

Privindu-l pe P.M., s-a reţinut că nu avea nici o calitate în societate.

Prin hotărâre, s-a respins, ca neînteiemată, acţiunea civilă, cu motivarea că nu s-a dovedit existenţa vreunui prejudiciu.

Recursul declarat de partea civilă SC G.S.R.C. SRL Suraia a fost admis prin Decizia penală nr. 271 din 13 septembrie 2002 a Tribunalului Vrancea, prin această hotărâre casându-se sentinţa primei instanţe numai cu privire la latura civilă, sens în care s-a trimis cauza pentru rejudecare, la Judecătoria Focşani, cu motivarea obligaţiei introducerii în cauză a SC A.C. SA Suraia, societate al cărui administrator era inculpata P.C.

În rejudecare, prin sentinţa penală nr. 1342 din 5 iunie 2003, Judecătoria Focşani a admis acţiunea civilă şi, în baza dispoziţiilor art. 346 alin. (2) C. proc. pen., art. 14 alin. (3) lit. a) şi alin. (4) din acelaşi cod, cu referire la art. 998 C. civ., inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, cu părţile responsabile civilmente SC A.C. SA Suraia, să restituie părţii civile SC G.S.R.C. SA Suraia, utilajele sau contravaloarea acestora, în sumă de 2.188.907.846 lei şi să plătească 681.446.953 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a bunurilor respective.

Hotărârea a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 334 din 15 octombrie 2003 a Tribunalului Vrancea.

Împotriva hotărârilor menţionate, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, considerându-le a fi fost pronunţate cu încălcarea legii, respectiv achitarea s-a dispus în baza unui temei juridic greşit cu consecinţe asupra laturii civile.

Recursul în anulare este fondat numai în ce priveşte considerentul ce se va arăta.

Judecătoria Focşani, prin sentinţa penală nr. 1243 din 23 mai 2002 i-a achitat pe inculpaţi în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), cu referire la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., reţinând că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen.

Pe latură civilă, sentinţa penală nr. 1342 din 5 iunie 2003 a aceleiaşi instanţe, în rejudecare, a obligat la dezdăunarea părţii civile, în solidar cu partea responsabilă civilmente, hotărârea soluţionând numai latura civilă urmare îndrumărilor date prin Decizia penală nr. 271 din 13 septembrie 2002 a Tribunalului Vrancea.

Din probatoriul administrat în faţa primei instanţe, s-a reţinut, fără dubiu, că inculpatul P.M. nu are nici o calitate în cadrul societăţii comerciale căreia i-ar fi fost predate bunurile, documentele intervenite între administratorul părţii civile şi cel al SC A.C. SA Suraia, fiind încheiate în exclusivitate între predător G.V. şi primitor P.C. (actul adiţional al actului constitutiv al respectivei societăţi comerciale, înseriind ca asociaţi pe B.D. şi P.C., acesteia din urmă primul cesionându-i părţile sale sociale, contracte încheiate între beneficiar SC A.C. SA Suraia reprezentată de administrator P.C. şi altele de acest gen).

Pentru acest considerent, hotărârea primei instanţe este greşită numai în ce priveşte temeiul legal al achitării inculpatului P.M., motiv pentru care recursul în anulare fiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 4141 C. proc. pen., cu referire la art. 38515 pct. 2 lit. b) din acelaşi cod, va fi admis şi se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 1243 din 23 mai 2002 a Judecătoriei Focşani, privind pe inculpaţii P.M. şi P.C.

Casează hotărârea atacată, numai în ce priveşte temeiul juridic al achitării inculpatului P.M., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen., pe care îl schimbă din art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d), în art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 noiembrie 2004.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5855/2004. Penal. Art.213 c.pen. Recurs în anulare