ICCJ. Decizia nr. 5890/2004. Penal. Decr.328/1966. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5890/2004
Dosar nr. 1875/2004
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2004
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 28 din 18 martie 2004, Curtea de Apel Timişoara l-a condamnat pe inculpatul M.ŞT.B. la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală, prevăzută de art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. d) C. pen.
Conform art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.
S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.
S-a constatat că pedeapsa este graţiată conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.
S-a reţinut că, în ziua de 7 aprilie 2002, inculpatul, care funcţiona în calitate de inspector de poliţie la sectorul Poliţiei de Frontieră Moldova Veche, a participat la o întâlnire cu reprezentantul de frontieră din Iugoslavia, iar seara între orele 17,00-19,00 a servit masa, ocazie cu care a consumat 100 gr. ţuică. În jurul orelor, 20,20, folosind autoturismul proprietate personală, inculpatul s-a deplasat spre domiciliu, alături de alţi doi colegi, conducând autovehiculul, deşi consumase alcool.
În momentul în care pe şosea a apărut un obstacol, pe care a intenţionat să-l ocolească, maşina a ajuns cu roţile în şanţul şoselei, apoi, încercând să o redreseze, inculpatul a pierdut controlul volanului şi s-a izbit cu maşina de un copac, avariind-o grav.
În urma accidentului inculpatul a suferit un traumatism cranio-cerebral acut deschis şi plăgi contuze parietale, fiind transportat la un spital din apropiere, unde i s-au acordat îngrijiri medicale şi i s-au recoltat două probe de sânge la orele 21,20 şi respectiv 22,20.
Un alt pasager din maşină a suferit răni uşoare.
Conform buletinului de analiză toxicologică s-a stabilit că inculpatul a avut o alcoolemie de 1,60 %o, iar la ora accidentului, de 1,65 %o.
Comisia pentru interpretarea alcoolemiei din cadrul I.M.L. Timiş a apreciat aceeaşi valoare, de 1,65 %o a alcoolului în sânge la data producerii accidentului.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza procesului verbal de cercetare la faţa locului, a schiţei locului faptei, planşelor fotografice în care se evidenţiază degradările suferite de autovehicul, ca urmare a coliziunii cu un copac de pe marginea şoselei, buletinelor de analiză toxicologică a alcoolemiei, declaraţiilor unor martori coroborate cu recunoaşterea inculpatului.
La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere comportarea bună avută de inculpat înainte de comiterea infracţiunii, sinceritatea acestuia în cursul procesului şi lipsa antecedentelor penale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs inculpatul, solicitând în principal, casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, la Judecătoria Moldova Nouă, întrucât instanţa nu s-a pronunţat cu privire la o cerere esenţială privind efectuarea unei noi expertize medico-legale în vederea calculului retroactiv al alcoolemiei şi în subsidiar a cerut achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., apreciind că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Recursul este nefondat.
Cu privire la primul motiv, se constată că procesul a fost judecat în primă instanţă de Curtea de Apel Timişoara, instanţa competentă, în raport de dispoziţiile art. 64 din Legea nr. 360/2000 privind Statutul Poliţistului.
La termenul de la 18 decembrie 2003 inculpatul, prin apărător, a solicitat într-adevăr, efectuarea unei noi expertize la I.M.L. Bucureşti, în vederea stabilirii alcoolemiei în momentul producerii accidentului, iar instanţa a considerat necesar să amâne pronunţarea asupra acestei probe după audierea celor doi martori menţionaţi în rechizitoriu.
Au fost acordate alte trei termene în cauză, pentru lipsă de apărare a inculpatului şi pentru audierea martorilor. În şedinţa de la 18 martie 2004, când s-a judecat cauza, inculpatul nu a mai stăruit în cererea sa, astfel că instanţa a acordat cuvântul pe fond fără a se pronunţa cu privire la expertiză, inculpatul a renunţat la solicitarea efectuării unei noi expertize.
Potrivit art. 3859 pct. 10 teza III C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă instanţa nu s-a pronunţat asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.
Or, în speţă, în cursul urmăririi penale pentru dovedirea alcoolemiei s-a întocmit un buletin de examinare clinică în vederea determinării gradului de intoxicaţie etilică a inculpatului, în care se menţionează că acesta prezenta halenă alcoolică, s-au recoltat două probe de sânge, la interval de o oră, care au fost supuse analizei toxicologice la I.M.L. Timişoara, s-a făcut calculul retroactiv al alcoolemiei, şi s-a răspuns, de către Comisia pentru interpretarea alcoolemiei, la obiecţiunile formulate de inculpat cu privire la calculul alcoolemiei.
În raport de aceste probe, Curtea apreciază că nepronunţarea asupra cererii privind efectuarea unei noi expertize, de către I.M.L. Bucureşti, având aceleaşi obiective, nu este de natură să influenţeze soluţia procesului şi nu se impune admiterea recursului, casarea cu trimitere a cauzei, în vederea administrării acestei probe.
Referitor la celălalt motiv de recurs invocat, în sensul că fapta comisă de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, este de observat că instanţa a apreciat corect că în raport de împrejurările concrete ale săvârşirii faptei, de urmările produse, de gradul ridicat al alcoolemiei inculpatului, fapta săvârşită de acesta prezintă gradul de pericol social al infracţiunii prevăzută de art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966.
Pe de altă parte, Curtea mai constată că la individualizarea sancţiunii au fost recunoscute, în favoarea inculpatului, circumstanţe atenuante şi s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, măsuri care dovedesc că instanţa a dat eficienţă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Aşa fiind, Curtea urmează, ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat şi să menţină hotărârea atacată, ca fiind legală şi temeinică.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.Şt.B. împotriva sentinţei penale nr. 28 din 18 martie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5880/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5894/2004. Penal. Legea 248/1947. Recurs în... → |
|---|
