ICCJ. Decizia nr. 5903/2004. Penal. Cont.exec. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5903/2004
Dosar nr. 3426/2004
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2004
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
I.D., în conformitate cu art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a adresat cu contestaţie la executare Tribunalului Bucureşti, secţia II-a penală, pe considerent că nu se mai justifică menţinerea sa în stare de arest, întrucât pedeapsa pe care o avea de executat şi aplicată prin sentinţa penală nr. 36 din 21 ianuarie 2001 de către Tribunalul Bucureşti, a fost desfiinţată, fiind deci casată hotărârea. Se mai arată, că datorită acestor rejudecări repetate el este ţinut în stare de arest, contrar reglementărilor privind Drepturile Omului.
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a examinat contestaţia condamnatului şi prin sentinţa penală nr. 440 din 26 martie 2004, a respins-o, ca nefondată, întrucât, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 461 C. proc. pen.
Hotărârea instanţei de fond a fost atacată de către contestator, iar Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 381/ A din 21 mai 2004, a respins apelul ca nefondat şi l-a obligat pe apelant la cheltuieli judiciare către stat pe considerent că, hotărârea pe care o contestă apelantul nr. 36/2004 nu este definitivă, aflându-se în curs de soluţionare în apelul declarat de acesta.
Potrivit art. 3853 C. proc. pen., Decizia şi sentinţa au fost atacate cu recurs, fără a se arăta în ce constă nelegalitatea şi netemeinicia acestora.
Examinând recursul declarat, se constată că este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos.
Potrivit art. 461 C. proc. pen., contestaţia contra executării se face în cazurile imperativ arătate de această prevedere legală şi anume: când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă, când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare, când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare şi când se invocă amnistia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
Potrivit lucrărilor de la dosar se constată că recurentul nu a fost arestat în baza unei hotărâri judecătoreşti nedefinitive, măsura arestării preventive fiind luată ca urmare a faptului că recurentul împreună cu alţii au comis infracţiunea de tâlhărie în formă agravantă, deci în temeiul art. 148 C. proc. pen. şi menţinută potrivit art. 160b, raportat la art. 3002 C. proc. pen. De altfel, recurentul s-a liberat la data de 28 iunie 2004, aşa cum rezultă din adresa D.G.P. Bucureşti – Jilava din data de 9 iunie 2004.
Prin urmare, se constată că, recursul este nefondat, întrucât criticile invocate în fazele procesuale nu se regăsesc în dispoziţiile înscrise în art. 461 C. proc. pen., iar acestea nu sunt cazuri de casare prevăzute la art. 3859 C. proc. pen.
În consecinţă, recursul se va respinge, ca nefondat în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare către stat potrivit art. 189 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.I. împotriva deciziei penale nr. 381/ A din 21 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 10 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5895/2004. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5907/2004. Penal. Conflict de competenţă.... → |
|---|
