ICCJ. Decizia nr. 5921/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5921/2004
Dosar nr. 5523/2004
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 423 din 1 iulie 2004 a Tribunalului Constanţa au fost respinse cererile privind schimbarea încadrării juridice formulate de inculpat, prin apărător.
A fost menţinută încadrarea juridică din rechizitoriu.
În baza art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, cu aplicarea art. 74 lit. c) alin. (2), raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.C. zis M. la pedeapsa de 6 ani şi 4 luni închisoare.
În baza art. 65, raportat la art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive cu începere de la data de 16 septembrie 2003 la zi.
În baza art. 14 alin. (3) lit. b) şi art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Şt.T. la plata sumei de 100.000.000 lei despăgubiri civile, din care suma de 10.000.000 lei reprezentând daune morale şi 90.000.000 lei despăgubiri materiale.
În baza art. 14 alin. (3) lit. b) şi art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., art. 188 din Legea nr. 3/1978 a fost obligat inculpatul către partea civilă C.A.S. a judeţului Constanţa la plata sumei de 14.699.438 lei cu titlu de despăgubiri civile, cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părţii civile Şt.T.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 8 milioane lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut în fapt, că în luna martie 2003, inculpatul S.C. a revenit în ţară din Anglia unde muncise împreună cu soţia sa, anterior acesta lucrând şi în alte ţări, precum Germania, Austria, Israel. Inculpatul, soţia şi copilul lor locuiau la socrii, S.Şt. şi S.S. în Constanţa, cartier Palazu Mare.
În după-amiaza zilei de 13 septembrie 2003, inculpatul S.C. a consumat 6 - 7 beri, ajungând în stare de ebrietate. În această stare, inculpatul era nemulţumit că nu funcţionează combina muzicală şi a declanşat în curte un scandal, certându-se cu soţia sa S.C.C. pe care a lovit-o, apoi a spart geamurile de la casă, înjurând pe toată lumea şi rupându-şi hainele de pe el. La un moment dat, a ieşit pe stradă, la bustul gol, având un cuţit în mână şi a început să înjure neamul ţiganilor şi în special pe vecinul B.P. şi propriul socru. În cursul anchetei s-a stabilit că un cumnat de-al inculpatului fugise cu o cumnată, noră a numitului B.P., eveniment în urma căruia se organizase o judecată ţigănească, care hotărâse ca S.Şt., socrul inculpatului, să plătească familiei B.P. suma de 7.000 dolari S.U.A. Neavând aceşti bani, sus-numitul împrumutase de la inculpat 3.000 dolari S.U.A., pe care îi plătise vecinului, urmând ca diferenţa şi datoria către ginere să le plătească după ce îşi vindea casa.
În jurul orelor 18,00, numitul S.V. (fiind chemat de soţia inculpatului pentru a-l linişti pe acesta) a venit la locuinţa unde se afla inculpatul de pe str. Sahia din cartier Palazu Mare, însoţit de soţia sa S.I., de fiul său parte vătămată Şt.T. Când au intrat în curtea inculpatului, S.V. şi familia lui au fost înjuraţi de către inculpat. Numitul S.V. i-a spus inculpatului să se liniştească, să se ducă să se culce, după care S.V. a încercat să plece din curte, urmat de soţi, fiu şi noră. În acest moment, inculpatul a venit prin surprindere, din spate a ajuns lângă partea vătămată Şt.T. pe care l-a apucat de gulerul de la giacă, a scos din pantaloni briceagul, lovind-o pe partea vătămată cu lama briceagului în cap.
În urma loviturii puternice, partea vătămată Şt.T. a căzut, fiind trasă de inculpat, care la rândul său a căzut.
În această poziţie la pământ, inculpatul fiind în genunchi a mai înjunghiat-o pe partea vătămată de câteva ori, lovind-o în cap şi în gât. Imediat părţii vătămate i-a ţâşnit sângele în mod abundent din gât.
Au intervenit soţia şi mama părţii vătămate şi i-au acoperit corpul celui lovit cu propriile trupului, reuşind să-l scoată din curte.
Raportul de constatare medico-legală nr. 369/ LR din 14 septembrie 2003 al S.M.L. Constanţa a concluzionat că numitul Şt.T. a prezentat leziuni de violenţă care au putut fi produse prin lovire cu corp dur, tăietor-înţepător putând data din 13 septembrie 2003, necesitând pentru vindecare 15-17 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii.
Suplimentul la raportul de constatare medico-legală nr. 369/ LR din 7 octombrie 2003 al S.M.L. Constanţa a concluzionat că numitul Şt.T. a prezentat leziuni de violenţă ce au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure tăietoare-înţepătoare cu direcţia dinspre posterior spre anterior şi de sus în jos.
Numărul de zile de îngrijiri medicale s-a prelungit de la 15-17 zile acordate iniţial la 25 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva sentinţei penale nr. 423 din 1 iulie 2004 a Tribunalului Constanţa a declarat apel inculpatul S.C. şi partea vătămată Şt.T., criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
În motivele de apel s-a solicitat desfiinţarea sentinţei penale şi rejudecând, să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., întrucât fapta inculpatului nu a fost săvârşită într-un loc public, cu consecinţa reindividualizării pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 201/ P din 16 septembrie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în dosarul nr. 846/P/2004, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de apelantul inculpat S.C. şi partea vătămată Şt.T. împotriva sentinţei penale nr. 423 din 1 iulie2004 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 1953/2003.
În baza art. 160b C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului S.C.
În baza art. 383 C. proc. pen., s-a computat din pedeapsă perioada din 1 iulie 2004 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi apelanţii la câte 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că potrivit art. 152 lit. e) C. pen., fapta este comisă în public chiar dacă locul este neaccesibil publicului, dacă are loc, totuşi în prezenţa a cel puţin două persoane, iar inculpatul a acţionat cu intenţia ca fapta să fie auzită sau văzută de mai multe persoane, legea nu pretinde că aceste persoane să aibă ori să nu aibă vreo calitate în raport cu persoana vătămată sau cu inculpatul.
În speţă, în cauză, în ziua de 13 septembrie 2003, în jurul orei 18,00, inculpatul fiind în stare de ebrietate, aflându-se în curtea imobilului în care locuieşte împreună cu soţia sa şi părinţii acesteia, a declanşat un conflict cu soţia sa S.C.C., pe care a lovit-o, a spart geamul de la imobil. În continuare, inculpatul având un cuţit în mână a ieşit pe stradă, începând să înjure neamul ţiganilor şi pe propriul socru.
Datorită acestor manifestări la locul faptei, respectiv în curte au sosit martorii S.V. însoţit de soţie, fiu şi noră pentru a-l linişti, iar pe stradă s-au adunat mai multe persoane. În curte, inculpatul şi-a pus în aplicare intenţia sa, lovind partea vătămată Şt.T. cu un cuţit de mai multe ori în diferite zone ale corpului, punându-i viaţa în pericol. Pentru a nu-l ucide, soţia părţii vătămate şi soţia inculpatului s-au aruncat peste corpul părţii vătămate şi l-au tras afară din curte.
Din declaraţiile martorilor B.I., P.N., S.S., S.T., Şt.L., C.I.C., S.V., S.I., Şt.V., prezenţi la locul faptei care au auzit şi văzut manifestările inculpatului a mai rezultat că acesta după comiterea faptei a continuat să ameninţe având „cuţitul" în mână şi să-l provoace pe tatăl înjunghiat să intre în curte.
În raport de probele menţionate s-a constatat că în cauză sunt întrunite cerinţele textului prevăzut de art. 152 lit. e) C. pen., în sensul că inculpatul prin modul în care s-a manifestat şi a acţionat, fapta a fost săvârşită în public, fapt pentru care a fost respinsă ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice, cât şi individualizarea pedepsei, considerând că instanţa de fond în mod corect a interpretat şi aplicat criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În apelul părţii civile s-a arătat că instanţa de fond, în mod corect l-a obligat pe inculpat la despăgubirile civile solicitate, lăsând la aprecierea instanţei.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs partea vătămată Şt.T., criticând-o, sub aspectul pedepsei aplicate inculpatului, solicitând majorarea acesteia, având în vedere urmările provocate de loviturile cauzate de inculpat.
Concluziile orale ale părţilor au fost consemnate în detaliu în practicaua prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de partea vătămată Şt.T. împotriva deciziei instanţei, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 3852 şi art. 362 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în condiţiile deciziei nr. 100 din 9 martie 2004 a Curţii Constituţionale, Înalta Curte consideră recursul părţii vătămate ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod judicios şi temeinic motivat instanţa de apel şi-a însuşit argumentele instanţei de fond care a stabilit vinovăţia inculpatului S.C. în săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, în raport cu situaţia de fapt reţinută.
Înalta Curte consideră că s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului care în după-amiaza zilei de 13 septembrie 2003, în jurul orelor 18,00, în curtea socrului său din cartierul Palazu Mare din Constanţa, în prezenţa mai multor persoane aflate în curte şi mai ales pe stradă, strânse la gard, a lovit-o prin surprindere, pe la spate şi de mai multe ori cu lama de 10-15 cm a unui briceag, în zona capului şi a gâtului pe partea vătămată Şt.T., căreia i-a provocat grave leziuni ce i-au pus în pericol viaţa, întruneşte atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.
De asemenea, în mod just instanţa de apel a apreciat în cauză, ca fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 152 lit. e) C. pen., evidenţiindu-se din probele administrate, modul de manifestare şi acţiune al inculpatului care a săvârşit fapta în public.
Totodată, Înalta Curte consideră că şi sub aspectul individualizării pedepsei aplicate au fost examinate plural şi adecvate cauzal, criteriile generale stipulate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont de gradul de pericol social al faptei comise, agravat de circumstanţele reale, forma de tentativă a faptei, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului, care a recunoscut fapta, nu are ocupaţie, este căsătorit, are 3 copii minori, este cunoscut cu antecedente penale.
În cauză a fost făcută o corectă aplicare distinctă a circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. şi a regimul sancţionator corespunzător de la art. 76 alin. (2) C. pen., dându-se relevanţă atitudinii cooperante a inculpatului, care a adoptat o conduită sinceră, dar şi a situaţiei sale familiale, a acordului la pretenţiile civile formulate de partea civilă Şt.T.
Astfel, prin cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, orientat sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa, cu executare în regim de detenţie, s-a considerat că numai acesta poate asigura realizarea scopurilor pedepsei, respectiv cel educativ, dar şi de exemplaritate, pentru o reintegrare pozitivă viitoare a inculpatului în societate.
Aşadar, Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile recurentului parte vătămată privind majorarea pedepsei inculpatului, deoarece prin pedeapsa aplicată inculpatului s-a dat eficienţă concretă tuturor criteriilor generale specifice individualizării pedepsei, nefiind incidente dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În raport de cele menţionate, instanţa de apel a pronunţat o decizie legală şi temeinică sub toate aspectele.
Înalta Curte verificând hotărârea pronunţată în apel nu a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, în condiţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată T.Şt. împotriva deciziei penale nr. 201/ P din 16 septembrie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, privind pe inculpatul S.C.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurenta să plătească statului cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată T.ŞT. împotriva deciziei penale nr. 201/ P din 16 septembrie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, privind pe inculpatul S.C.
Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5917/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5924/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
