ICCJ. Decizia nr. 5882/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5882/2004
Dosar nr. 5699/2004
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2004
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 523 din 30 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia penală, a fost condamnat inculpatul B.M., aflat în arest preventiv la o pedeapsă de 6 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 452 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală 4016/2001 a Judecătoriei Craiova, rest care a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin sentinţa de faţă, dispunând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi i s-a dedus din pedeapsă timpul executat preventiv începând cu data de 15 februarie 2004.
A fost menţinută starea de arest.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile F.I., domiciliată în oraşul Filiaşi, suma de 3.800.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
A mai fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 1.200.000 lei onorariu de avocat din oficiu.
Pentru a se pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, faţă de actele şi dovezile de la dosar a arătat că reţine următoarele:
În noaptea de 8-9 decembrie 2003, inculpatul B.M. a consumat băuturi alcoolice la barul L. din oraşul Filiaşi, iar, în jurul orelor 4,30-5,00, în timp ce se îndrepta spre casă, s-a întâlnit cu partea vătămată F.I., femeie în vârstă de aproape 70 de ani care venea de la spital şi profitând de faptul că nu sunt trecători a lovit-o, după care i-a sustras din geantă suma de 3.800.000 lei.
Faptei comisă de către inculpat, i s-a dat încadrarea juridică legală în infracţiunea de tâlhărie în formă agravantă şi în stare de recidivă post condamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., sub calificarea arătată, texte de lege în baza cărora, a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare.
La individualizarea şi aplicarea pedepsei s-a menţionat că au fost avute în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), că inculpatul este recidivist iar primul termen al recidivei îl constituie o pedeapsă de 4 ani închisoare, din care s-a liberat condiţionat când mai avea un rest de pedeapsă de 452 zile, astfel că o pedeapsă de 6 ani închisoare este de natură să ducă la reeducarea acestuia.
Sentinţa a fost atacată cu apel de către inculpat potrivit art. 362 lit. b) C. proc. pen., pe motiv că nu a comis infracţiunea de tâlhărie, neîntrebuinţând acte de violenţă asupra părţii vătămate, astfel că se impune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt calificat, precum şi reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 398 din 13 septembrie 2004, a respins apelul, ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pe considerent că motivele invocate nu sunt întemeiate.
În temeiul art. 3853 C. proc. pen., inculpatul a declarat recurs invocând aceleaşi critici ca şi în apel, referitoare la faptul că nu a comis infracţiunea de tâlhărie şi că pedeapsa aplicată este prea mare.
Criticile invocate constituie cazuri de casare înscrise la art. 3859 pct. 14 şi 17 C. proc. pen.
Recursul declarat este nefondat.
Din declaraţiile părţii vătămate şi raportul de constatare medico-legală rezultă că F.I. a suferit leziuni corporale în noaptea 8-9 decembrie 2003 pentru a căror vindecare au fost necesare 6-7 zile îngrijiri medicale.
Din declaraţiile martorilor rezultă că ulterior comiterii infracţiunii a dispărut de la domiciliu, iar în noaptea de revelion a povestit celor cu care se afla la petrecere, că prezenţa sa în altă localitate se datorează faptului că a lovit o femeie în vârstă şi de la care a sustras bani.
Prin urmare, se constată că nu sunt temeiuri care să justifice schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt calificat, faţă de actul medico-legal.
De asemenea, nu se impunea nici redozarea pedepsei faţă de gravitatea faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cum şi datele personale ale inculpatului care a mai suferit condamnări, fiind recidivist.
Astfel fiind, motivele de recurs invocate nu constituie cazuri de casare, potrivit art. 385 pct. 14 şi 17 C. proc. pen.
Conchizând deci, că în cauză au fost pronunţate hotărâri legale şi temeinice atât din punct de vedere a reţinerii corecte a situaţiei de fapt, a încadrării juridice, a vinovăţiei inculpatului, a rezolvării laturii civile, dar şi din punct de vedere a individualizării pedepsei, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa detenţia de la 24 februarie 2004 la 10 noiembrie 2004 şi va fi obligat recurentul inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 398 din 13 septembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Compută detenţia preventivă de la 24 februarie 2004 la 10 noiembrie 2004.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5867/2004. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 5893/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs... → |
|---|
