ICCJ. Decizia nr. 5924/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5924/2004
Dosar nr. 4272/2004
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 17 din 28 ianuarie 2003, Tribunalul Dâmboviţa a condamnat pe inculpaţii:
- M.M. la două pedepse de câte 15 ani închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) şi f), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare.
În baza art. 39 alin. (2) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 15 ani închisoare, stabilită prin prezenta sentinţă cu restul de 953 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani o lună şi 26 zile închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 921/1997 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, urmând ca în final inculpatul să execute 15 ani închisoare.
- T.N. la două pedepse de câte 15 ani închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 lit. a), c), d) şi f), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1537/1997 a Judecătoriei Târgovişte şi s-a dispus ca restul rămas neexecutat de 555 zile să fie executat alături de pedeapsa de 15 ani închisoare, stabilită prin sentinţa de faţă, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 15 ani şi 55 zile închisoare.
- T.I.S. la două pedepse de câte 15 ani închisoare, pentru comiterea a două infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) şi f), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare.
- M.N. la două pedepse de câte 15 ani închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) şi f), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă de 851 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 141 din 17 decembrie 1996 a Tribunalului Dâmboviţa, rest pe care, în baza art. 39 alin. (2) C. pen., l-a contopit cu pedeapsa stabilită prin sentinţa de faţă, urmând ca, în baza art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., li s-a interzis celor 4 inculpaţi exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), din momentul în care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă şi până la terminarea executării pedepselor.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive, de la 11 mai 1999 la 2 noiembrie 2000 şi de la 8 august 2002 la zi pentru M.M., de la 13 august 2002, la zi pentru T.N., de la 15 august 2002, la zi pentru T.I.S. şi de la 29 august 2002, la zi pentru M.N.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri folosite de inculpaţi la săvârşirea infracţiunilor, astfel, pistolul marca Walter CP 88 de calibru 4,55 mm cu aer comprimat; cuţitul de vânătoare marca Aitior, o şapcă din tercot, o cagulă de culoare neagră, o altă cagulă de culoare albastră, o pereche de mănuşi din piele de culoare neagră, două perechi mănuşi piele de culoare maron şi respectiv de culoare neagră, ce constituie corpuri delicte, ridicate de organele de poliţie.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 406.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea vătămată M.M., constituită parte civilă.
S-a luat act că Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti nu s-a constituit parte civilă.
Inculpaţii au fost obligaţi la câte 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 450.000 lei onorariu pentru apărător din oficiu pentru inculpatul M.M.
S-a reţinut că, în noaptea de 14 aprilie 1999, inculpaţii M.M., T.N., T.I.S. şi M.N., împreună cu P.D.M., în jurul orelor 1,30, au pătruns în locuinţa părţilor vătămate M.S. şi M.M., din comuna Crevedia, jud. Dâmboviţa, prin forţarea uşii de acces şi a uşilor de la camerele din interiorul imobilului, purtând cagule pe faţă şi fiind înarmaţi cu bâte. Inculpaţii au pătruns, în acest mod în dormitorul soţilor M., pe care i-au surprins dormind şi au început să-i lovească.
Unul din inculpaţi a lovit-o pe partea vătămată M.S., care în urma violenţelor exercitate asupra sa, pe fondul unei afecţiuni de natură cardiacă şi-a pierdut cunoştinţa.
Ceilalţi inculpaţi au imobilizat-o pe partea vătămată M.M., căreia i-au aplicat mai multe lovituri peste spate, solicitându-i să le dea banii şi bijuteriile pe care le deţineau în locuinţă.
S-a presupus că inculpaţii aveau date referitoare la faptul că părţile vătămate deţineau, în locuinţă, sume mari de bani, întrucât cu puţin timp în urmă vânduseră un apartament în Bucureşti şi bunuri de valoare.
Pe fondul repetatelor acte de lovire şi chiar a încercării de a o viola pe partea vătămată M.M., demers înlocuit de vătămarea prin introducerea în vagin a unei cozi de mătură, inculpaţii au determinat părţile vătămate să le dea sumele de 7500 dolari S.U.A., 1.000.000 lei şi bijuterii în cantitate de 150 gr.
Inculpaţii, după ce au răvăşit toate camerele din imobil, constatând că nu pot obţine mai mult, au părăsit locul faptei.
Părţile vătămate, datorită stării de şoc în care s-au aflat şi a loviturilor primite, nu au putut să părăsească imediat locuinţa, pentru a sesiza organele de poliţie.
Urmare agresiunii exercitate asupra lor, partea vătămată M.S. a suferit leziuni multiple ce au necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale, iar partea vătămată M.M., leziuni care au necesitat 12-14 zile îngrijiri medicale.
În urma urmăririi penale s-a stabilit participarea efectivă a tuturor celor 5 inculpaţi, inclusiv a lui P.D.M., la săvârşirea faptelor, acesta din urmă fiind trimis în judecată prin disjungerea cauzei, prin rechizitoriul nr. 623/ P din 5 august 2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, pentru comiterea a două infracţiuni de tâlhărie, faţă de cele două părţi vătămate.
Inculpaţii M.M., T.N., T.I.S. şi M.N. au declarat apel împotriva acestei sentinţe, susţinând că aceasta este nelegală şi netemeinică.
Inculpaţii T.N. şi T.I.S., prin apărătorul lor, au solicitat completarea probatoriilor, motivat de împrejurarea că în această cauză complexă, nu sunt suficiente dovezi pentru a se ajunge la concluzia că ei se fac vinovaţi de comiterea faptelor pentru care au fost condamnaţi. Se arată că, la instanţa de fond s-a stăruit în audierea martorului N.C.B., dar acesta nu s-a prezentat pentru a fi audiat, iar această instanţă nu a dat dovadă de rol activ în acest sens.
Cei doi inculpaţi au cerut, pe fond, dacă se va trece peste administrarea probatoriilor cu audierea martorilor N.C.B. şi A.M., admiterea apelurilor, desfiinţarea sentinţei şi achitarea lor.
Inculpatul M.M. a solicitat, de asemenea, completarea probatoriilor, apreciind că cele administrate la instanţa de fond sunt insuficiente şi neconcludente pentru a se reţine vinovăţia sa, considerând că este necesară audierea martorilor N.C.B., a celuilalt inculpat arestat în altă cauză, P.D.M. şi M.D.
Inculpatul M.N. a cerut în apel completarea probatoriilor, iar, pe fond, admiterea apelurilor, desfiinţarea sentinţei şi achitarea tuturor inculpaţilor în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 278 din 25 iunie 2004 a respins, ca nefondate, apelurile inculpaţilor, a dedus detenţia preventivă a inculpatului M.M. de la 8 august 2002, la zi şi perioada de la 11 mai 1999 până la 2 noiembrie 2000, a inculpatului T.N. de la 13 august 2002 la zi, a inculpatului T.I.S. de la 15 august 2002, la zi şi a inculpatului M.N. de la 29 august 2002, la zi şi a menţinut această măsură.
Totodată a fost obligat inculpatul M.M. la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 600.000 lei onorariu pentru apărător din oficiu, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiţiei, iar ceilalţi inculpaţi la câte 900.000 lei cu acelaşi titlu.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii M.M., T.N., T.I.S. şi M.N.
Inculpaţii T.I.S., T.N. şi M.M. au solicitat, prin apărătorul lor, admiterea recursurilor, casarea hotărârilor pronunţate şi trimiterea dosarului la parchet pentru completarea urmăririi penale sau la instanţa de fond, pentru rejudecare.
Inculpatul M.N. prin apărătorul său, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate, schimbarea încadrării juridice într-o singură infracţiune de tâlhărie şi trimiterea dosarului la parchet pentru completarea urmăririi penale sau la instanţa de fond, pentru rejudecare.
Recursurile sunt fondate.
Verificând actele şi lucrările dosarului atât cu privire la motivele invocate în recurs cu care instanţa a fost legal investită, cât şi din oficiu, prin prisma prevederilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen., se constată că atât prima instanţă, cât şi cea de apel, nu au manifestat un rol activ în administrarea şi analizarea tuturor probelor şi, ca urmare, au pronunţat hotărâri care nu sunt suficient de convingătoare, pentru a justifica reţinerea infracţiunilor de tâlhărie.
În această privinţă, este de arătat că materialul probator administrat în cauză nu este în măsură să conducă la concluzia certă că cei patru inculpaţi au săvârşit infracţiunea sus-menţionată.
De altfel, în şedinţa de judecată din data de 11 noiembrie 2004, când s-au judecat recursurile inculpaţilor, partea vătămată M.M. a declarat că nu îi poate recunoaşte pe agresori, întrucât purtau cagule, dar că pe unul dintre ei l-ar recunoaşte şi după 20 de ani şi că acesta, sigur, nu este printre inculpaţii prezenţi în instanţă.
Este de remarcat şi poziţia constantă a inculpaţilor M.M., T.N., T.I.S. şi M.N. care nu au recunoscut acuzaţiile care li se aduc, negând continuu săvârşirea infracţiunilor.
În aceste condiţii instanţele nu au manifestat un rol activ încălcând dispoziţiile art. 4 C. proc. pen., nestăruind în asigurarea prezenţei martorilor N.C.B., Şt.I., C.D. şi A.M., cărora să le ceară explicaţii în legătură cu eventualele contradicţii dintre susţinerile inculpaţilor şi relatările lor, nefiind efectuate confruntări între ei şi nici cu martorii menţionaţi, cu privire la aspectele în care declaraţiile ar fi avut conţinut diferit.
În ce priveşte recursurile declarate de inculpaţii M.M., T.N., T.I.S. şi M.N. împotriva încheierii din 28 mai 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, acestea au fost respinse ca nefondate şi sunt definitive, nemaiputând fi atacate, din nou, cu recurs.
Prin coroborarea probelor noi ce urmează a fi administrate de instanţa de trimitere se va aprecia asupra existenţei sau nu a vinovăţiei inculpaţilor.
Pentru aceste considerente, recursurile declarate de inculpaţi urmează a fi admise în baza art. 38515 pct. 2 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., casate ambele hotărâri şi în baza art. 385 pct. 2 lit. c) alin. (3) din acelaşi cod, trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Alba, pentru o mai bună înfăptuire a justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii T.I.S., T.N., M.M. şi M.N. împotriva deciziei penale nr. 278 din 25 iunie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 17 din 28 ianuarie 2003 a Tribunalului Dâmboviţa şi trimite cauza, spre rejudecare, la Tribunalul Alba.
Menţine măsura arestării preventive a inculpaţilor.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor T.I.S., T.N. şi M.M., în sumă de câte 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5921/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | ICCJ. Decizia nr. 5925/2004. Penal. Art.197 c.pen. Recurs → |
|---|
