ICCJ. Decizia nr. 5893/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5893/2004
Dosar nr. 5126/2004
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2004
Asupra recursului în anulare:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 141 din 16 aprilie 2003, pronunţată de Judecătoria Costeşti, judeţul Argeş, în baza art. 208 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul I.I. la o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a mai fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de un an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an şi 6 luni închisoare, la care s-a aplicat un spor de 6 luni închisoare, în total să execute 2 ani închisoare în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută starea de arest preventiv şi s-a prelungit măsura arestului preventiv pentru o perioadă de încă 30 de zile, începând cu data pronunţării hotărârii, respectiv 16 aprilie 2003 şi până la 15 mai 2003 inclusiv, deducându-se din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi a arestului preventiv începând cu 30 ianuarie 2003.
S-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 400.000 lei potrivit art. 118 lit. d) C. pen.
S-a luat act că partea vătămată D.F. nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa această sentinţă, s-a reţinut că în ziua de 18 septembrie 2002, inculpatul a pătruns fără drept în locuinţa părţii vătămate, D.F., şi a sustras o bicicletă pe care a vândut-o ulterior numitului D.D. cu suma de 400.000 lei.
Hotărârea a fost atacată cu apel de către inculpat, iar Tribunalul Argeş, secţia penală, prin Decizia penală nr. 293 din 24 iunie 2003, a admis apelul inculpatului, a desfiinţat în parte sentinţa numai cu privire la deducerea detenţiei care vizează perioada 15 mai 2003 – 27 mai 2003. În rest au fost menţinute dispoziţiile sentinţei.
Starea de recidivă potrivit art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), s-a arătat că, o constituie pedeapsa de un an şi 10 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2232 din 4 august 1998, prin care s-a admis cererea de contopire şi au fost contopite pedepsele aplicate prin sentinţa penală 119/1998 a Judecătoriei Costeşti, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 8 luni închisoare şi pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 406/1997 a Judecătoriei Costeşti, astfel încât, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare, în total un an şi 10 luni închisoare, din care i s-a dedus detenţia începând cu 20 ianuarie 1998 şi până la 3 martie 1999, când s-a eliberat condiţionat şi mai avea un rest de 261 de zile.
De asemenea, inculpatul a fost condamnat şi prin sentinţa penală nr. 2 din 8 ianuarie 2004, tot de Judecătoria Costeşti, judeţul Argeş, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. g) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru fapta comisă la data de 7 – 8 iunie 2003, când a pătruns în proprietatea părţii vătămate S.M. şi a sustras o bicicletă. Această hotărâre a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 95 din 19 februarie 2004 a aceluiaşi Tribunal Argeş, secţia penală, prin care a fost respins apelul declarat de inculpat.
Procurorul general a declarat recurs în anulare pe considerent că în mod greşit s-a reţinut faţă de inculpat starea de recidivă post condamnatorie prin sentinţa penală nr. 2 din 8 ianuarie 2004, de către Judecătoria Costeşti cum şi de către Tribunalul Argeş, întrucât fapta comisă de către inculpat la data de 7-8 iunie 2003 este concurentă cu cea pentru care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 141 din 16 aprilie 2003.
Prin urmare s-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea sentinţei penale nr. 2 din 8 ianuarie 2004 a Judecătoriei Costeşti, precum şi a deciziei penale nr. 95 din 19 februarie 2004, pronunţată de Tribunalul Argeş, schimbarea încadrării juridice prin aplicarea stării de recidivă post executorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi să se constate că pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 141/2003 a Judecătoriei Costeşti, definitivă prin Decizia penală nr. 293 din 24 iunie 2003 a aceluiaşi tribunal, urmează să fie contopite, întrucât faptele sunt concurente.
Recursul declarat este fondat.
În raport de lucrările de la dosar, din care se desprinde data când au fost comise faptele, data când s-au pronunţat cele două hotărâri judecătoreşti în primă instanţă şi rămase definitive la datele menţionate, se constată că în cauză, greşit a fost reţinută starea de recidivă post condamnatorie prin sentinţa penală nr. 2 din 8 ianuarie 2004 de către Judecătoria Costeşti, întrucât, faţă de fişa de cazier şi primul termen al recidivei care îl constituie pedeapsa de un an şi 10 luni închisoare, trebuia reţinută starea de recidivă post executorie.
Faţă de data comiterii faptelor şi de data rămânerii definitivă a hotărârilor se constată că pedepsele de un an şi 6 luni închisoare şi de un an închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 141/2003 se vor contopi cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 2/2002.
Prin urmare în baza art. 409 şi art. 4141 C. proc. pen., se va admite recursul în anulare declarat de procurorul general împotriva sentinţei penale nr. 2 din 8 ianuarie 2004 şi a deciziei penale nr. 95/2004, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei, în sensul că se va schimba încadrarea juridică a faptei din art. 208 – art. 209 lit. g) şi e), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 208 – 209 lit. g) şi e C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), text de lege, în baza căruia îl condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Se va constata, cum de altfel s-a menţionat, că infracţiunea pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare este concurentă cu faptele pentru care i s-au aplicat pedepse de un an şi 6 luni închisoare şi respectiv un an închisoare prin sentinţa penală nr. 141/2003, a Judecătoriei Costeşti, astfel încât aceste pedepse urmează să fie contopite.
În consecinţă, se vor descontopi pedepsele, se va înlătura sporul şi se vor repune în individualitatea lor.
Deci, aceste două pedepse se vor contopi cu pedeapsa de 3 ani închisoare, astfel că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care se va adăuga un spor de 6 luni închisoare, care a intrat în autoritate de lucru judecat, în total să execute 3 ani şi 6 luni închisoare.
Se vor anula vechile mandate şi se va emite un nou mandat pentru pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare din care se va deduce perioadele executate.
În rest, se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 2 din 8 ianuarie 2004 a Judecătoriei Costeşti şi deciziei penale nr. 95 din 19 februarie 2004 a Tribunalului Argeş, privind pe inculpatul I.I.
Casează parţial sentinţa atacată numai cu privire la încadrarea juridică a faptei şi total Decizia atacată.
Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din art. 208 şi art. 209 lit. g) şi e), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în art. 208 şi art. 209 lit. g) şi e), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), text în baza căruia îl condamnă pe inculpat la 3 ani închisoare.
Constată că fapta este concurentă cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 141 din 16 aprilie 2003 a Judecătoriei Costeşti.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 141 din 16 aprilie 2003 a Judecătoriei Costeşti, în pedepsele componente de un an şi 6 luni închisoare şi de un an închisoare, înlăturând sporul de 6 luni închisoare.
Contopeşte conform art. 36 alin. (1) C. pen., cele două pedepse cu cea de 3 ani închisoare, aplicată în cauza de faţă, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, care se sporeşte cu 6 luni, în total urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
Deduce perioadele executate de la 30 ianuarie 2003, la 27 mai 2003 şi de la 21 septembrie 2003, la 10 noiembrie 2004.
Dispune anularea vechilor mandate şi emiterea unui nou mandat de executare.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 2/2004 a Judecătoriei Costeşti.
Onorariu avocat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5882/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5895/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
