ICCJ. Decizia nr. 5930/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5930/2004
Dosar nr. 2191/2004
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 307 din 22 octombrie 2003, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. 8140/2002, au fost condamnaţi inculpaţii :
P.M.E. la pedeapsa de 3 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. a), c) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 74 şi 76 C. pen.
În baza art. 85 C. pen., s-a anulat suspendarea condiţionată pentru pedepsele de 2 luni închisoare şi 2 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 743/1999 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 36 C. pen., au fost contopite pedepsele de 3 ani închisoare, cele două pedepse de câte 2 luni închisoare aplicate, prin sentinţa penală nr. 743/1999 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin şi pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 618/A/2001 a Tribunalului Mehedinţi în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus reţinerea de o zi din 4 noiembrie 1998, precum şi perioada executată cu începere de la 19 noiembrie 2002, la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare nr. 3749 din 5 decembrie 2001 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, urmând a fi emis un nou mandat de executare.
B.S.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare în baza art. 211 alin. (2) lit. a), c) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 74 şi 76 C. pen. şi 2 ani închisoare în baza art. 208 şi art. 209 lit. a) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 74 şi 76 C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 36 C. pen., a fost contopită pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de tâlhărie în acest dosar cu cele două pedepse de câte un an închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 743/1999 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
S-a dedus din această pedeapsă perioada executată cu începere de la 5 noiembrie 1998 la 3 noiembrie 1999.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de 3 ani închisoare şi respectiv de 2 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus reţinerea de o zi din 3 aprilie 2000.
A.P.C. la pedepsele de 3 ani închisoare în baza art. 211 alin. (2) lit. a), c) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 74 şi 76 C. pen. şi 2 ani închisoare în baza art. 208 şi art. 209 lit. a) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b), au fost contopite pedepsele în cea mai grea de 3 ani închisoare.
Au fost obligaţi inculpaţii B.S.I., A.P.C. şi P.M.E. la plata a 2.000.000 lei despăgubiri către partea civilă P.S.
Au fost obligaţi în solidar inculpaţii B.S.I. şi A.P.C. la 480.000 lei despăgubiri către partea civilă B.M.
S-a reţinut în fapt că la data de 28 octombrie 1998, inculpaţii B.S.I., A.P.C. şi P.M.E. în comuna Malovăţ satul Lazu din Faţă, cu intenţia de a sustrage din locuinţa părţii vătămate P.S., întrucât cunoştea că în urmă cu câteva zile fratele acesteia vânduse un taur.
Cei trei inculpaţi s-au apropiat de grădina părţii vătămate şi au dezlegat oile acesteia, dându-le drumul pe câmp, după care au rămas la pândă.
Partea vătămată a fugit să îşi caute oile, moment în care inculpaţii au pătruns în curte, iar apoi în cele două corpuri de locuinţă, căutând bani şi obiecte de valoare.
Reîntorcându-se după puţin timp, partea vătămată i-a surprins în casă pe cei trei inculpaţi, mascaţi cu ciorapi pe faţă, care continuau să caute bunuri.
Văzând-o pe partea vătămată, inculpatul B.S.I. a aruncat cu un scaun asupra acesteia, iar inculpatul P.M.E. a luat de pe pat un macat, intenţionând să-l pună pe capul acesteia.
Partea vătămată a reuşit să scape, ieşind în curte, unde a început să strige, astfel că cei trei inculpaţi au părăsit în fugă locul faptei, ieşind prin grădină.
Partea vătămată a constatat că îi lipsea suma de 1.700.000 lei pe care o avusese într-o geantă, două pachete de ţigări şi o pungă de cafea.
S-a mai reţinut că în ziua de 29 martie 2000, în jurul orei 12,00, inculpaţii B.S.I. şi A.P.C., au escaladat gardul părţii vătămate B.G. din comuna Malovăţ, au forţat o fereastră de la locuinţa acesteia, iar într-una din încăperi au sustras suma de 840.000 lei, pe care au găsit-o în buzunarul unei geci.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii .
În Şedinţa publică din 24 noiembrie 2003, inculpatul P.M.E., a precizat că îşi retrage apelul declarat.
Inculpaţii B.S.I. şi A.P.C. au criticat hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că probele administrate în cauză sunt contradictorii şi nu duc la concluzia certă cu privire la participarea lor la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în dauna părţii vătămate P.S.
Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii B.S.I. şi A.P.C. şi a luat act de retragerea recursului declarat de inculpatul P.M.E.
Instanţa de apel a reţinut că în cauză au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului, au fost administrate toate probele utile cauzei, care au fost just şi complet apreciate, stabilindu-se pe baza acestora gradul de participare şi vinovăţia fiecărui inculpat la comiterea faptelor.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpatul A.P.C. care a reiterat, în esenţă, criticile din apel şi a solicitat în motivele scrise de recurs, în principal achitarea şi în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă pentru administrarea unor probe suplimentare.
Recursul nu este întemeiat.
Susţinerea inculpatului recurent potrivit căreia nu a participat la comiterea faptelor şi nu se face vinovat de săvârşirea acestora este nefondată.
În cauză au fost administrate probe care dovedesc contrariul.
Astfel, în afară de declaraţiile părţii vătămate P.S. şi procesul verbal de identificare din grup a inculpaţilor, vinovăţia recurentului este confirmată de declaraţiile martorilor G.M., P.A., C.E., V.I., F.M., V.C., P.A., martori care atestă prezenţa inculpaţilor la locul săvârşirii faptelor.
Prin urmare, existând dovezi suficiente de vinovăţie a inculpatului recurent, motivul de casare invocat de acesta prin care solicită a se dispune achitarea nu poate fi primit.
În ce priveşte motivul de casare prin care se vizează casarea cu trimitere a cauzei la prima instanţă pentru completarea probatoriului, Înalta Curte constată, din analiza actelor dosarului, că nu au rămas nelămurite aspecte esenţiale necesare aflării adevărului, astfel încât nu se impune administrarea unor noi probe.
În ce priveşte motivul de recurs formulat de apărătorul din oficiu al recurentului şi întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., prin care se solicită reducerea pedepsei aplicate se constată că atât instanţa de fond cât şi cea de apel au făcut o corectă apreciere a criteriilor de individualizare a pedepsei acordând, deopotrivă, semnificaţia cuvenită atât pericolului social al faptelor reţinute în sarcina inculpatului cât şi datelor ce caracterizează persoana acestuia.
De altfel este de observat că instanţele au dat dovadă de clemenţă reţinând în favoarea recurentului circumstanţe atenuante care au permis coborârea pedepselor sub limita minimă prevăzută de textul incriminator, aşa încât o redozare nu se mai justifică.
Aşa fiind, se constată că nici acest motiv de recurs nu poate fi primit, pedeapsa aplicată inculpatului servind scopului prevăzut de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Pentru considerentele ce preced, având în vedere şi faptul că verificând Decizia atacată, în raport şi cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa şi a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat în cauză este nefondat şi a fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.P.C., împotriva deciziei penale nr. 150 din 22 martie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5928/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5932/2004. Penal. Art.211alin 2 c. pen. Recurs → |
|---|
