ICCJ. Decizia nr. 5963/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5963/2004
Dosar nr. 5683/2004
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 334 din 10 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia penală, în baza art. 174 C. pen., a fost condamnat inculpatul B.I. la o pedeapsă de 10 ani închisoare, cu executarea în condiţiile art. 57 şi art. 71 C. pen., şi 3 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luate, menţinându-se această măsură şi, potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dispus ca din pedeapsă să i se deducă perioada reţinerii de 24 de ore, precum şi perioada executată în arest preventiv, începând cu data de 17 ianuarie 2004.
A fost obligat inculpatul să plătească părţilor civile C.F. şi C.M.N., domiciliate în comuna Buzoieşti, judeţul Argeş, suma de 150.000.000 lei despăgubiri civile, din care 100.000.000 lei daune materiale şi 50.000.000 lei daune morale.
A fost respinsă cererea formulată de partea civilă C.M.N. privind obligarea inculpatului la plata unei prestaţii periodice lunare.
S-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 3.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 600.000 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Pentru a se pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că inculpatul B.I. trăia în concubinaj cu victima C.S. de circa 3 ani de zile, iar din luna noiembrie 2003 s-au mutat şi au locuit efectiv la numitul I.G.I. în vârstă de 83 ani, vecin cu aceştia, pentru a avea grijă de acesta în schimbul locuinţei.
Atât inculpatul, cât şi victima consumau deseori băuturi alcoolice, se certau şi loveau reciproc.
În seara zilei de 16 ianuarie 2004, în jurul orelor 22,00, se aflau la domiciliul numitului I.G.I., inculpatul, concubina sa, victima C.S., S.I., un nepot al proprietarului şi, împreună, toţi au mâncat şi au băut ţuică.
La un moment dat, inculpatul i-a reproşat concubinei sale că a ascuns o sticlă de 0,5 litri ţuică şi că a băut mai mult decât el, astfel că s-au luat la ceartă şi din cauza reproşului făcut, victima a refuzat să mai mănânce, situaţie faţă de care inculpatul a lovit-o cu un castron în cap, şi în momentul în care s-a ridicat în picioare supărată, iar inculpatul pe un ton autoritar i-a cerut să se aşeze şi aceasta a refuzat, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu un cuţit pe care-l avea în mână, provocându-i hemoragie internă şi decesul acesteia în circa 2-3 minute.
În raport de reţinerea situaţiei de fapt, constând în aceea că inculpatul, în seara zilei de 16 ianuarie 2004, pe fondul unui conflict spontan i-a aplicat concubinei sale C.S. o lovitură de cuţit în piept provocându-i hemoragie internă şi decesul acesteia, fapta sa a fost încadrată în infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen.
De altfel, potrivit raportului de necropsie medico-legală nr. 17/B/2004, întocmit de S.M.L. Argeş, rezultă că moartea numitei C.S. a fost violentă şi s-a datorat unei hemoragii interne care a survenit în urma unui traumatism toracic forte cu secţiune de parenchin pulmonar prin lovire cu corp tăietor-înţepător şi avea o lăţime de 2 cm şi o lungime de 10-12 cm şi că poziţia inculpat-victimă a fost cea de faţă în faţă, iar sângele cadavrului conţinea 1,95 gr. %o.
Prin urmare, în baza textului de lege menţionat mai sus, art. 174 C. pen., inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) – c) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
La individualizarea şi aplicarea pedepsei, s-a arătat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la gradul de pericol social mărit al faptei, de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, şi anume pe fondul consumului de alcool şi a unui conflict spontan, că inculpatul s-a prezentat la organele de cercetare penală şi s-a autodenunţat, recunoscând comiterea faptei, că nu posedă antecedente penale, şi că a fost de acord să despăgubească părţile civile cu sumele pretinse, astfel că pedeapsa aplicată este de natură să ducă la reeducarea acestuia.
În cauză, s-au constituit ca părţi civile C.F. şi C.N.M., bunica şi nepoata, urmare a faptului că prin hotărârea Comisiei pentru protecţia copilului nr. 234 din 7 aprilie 2004, aceasta a fost desemnată în calitate de curator să apere interesele nepoatei sale C.N.M., născută la 12 august 1987, în urma decesului mamei sale C.S., cu suma de 150.000.000 lei, din care 100.000.000 lei reprezentând daune materiale, constând în cheltuieli de înmormântare şi pomenile ulterioare, şi 50.000.000 lei cu titlu de daune morale, precum şi la o prestaţie periodică lunară în favoarea minorei.
Faţă de declaraţia inculpatului, care a arătat că înţelege să despăgubească pe părţile civile cu sumele pretinse, instanţa, în raport de actele dosarului, precum şi de dispoziţiile art. 14 şi 346 C. proc. pen., cum şi de art. 998 C. civ., l-a obligat pe inculpat să plătească acestora suma de 150.000.000 lei, din care 100.000.000 lei daune materiale şi 50.000.000 lei daune morale.
În ceea ce priveşte prestaţia periodică, a fost respinsă, pe considerent că nu s-a făcut dovada că victima obţinea venituri, astfel încât să contribuie la creşterea şi educarea minorei şi că veniturile sale erau sporadice.
Reţinând că nu au încetat cauzele şi condiţiile care au dus la arestarea inculpatului şi că s-a dovedit pe deplin vinovăţia sa în comiterea infracţiunii de omor, a fost menţinută starea de arest şi s-a constatat legalitatea şi temeinicia acestei măsuri, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), i s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul executat preventiv.
Potrivit art. 362 şi art. 363 C. proc. pen., sentinţa a fost atacată cu apel atât de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, cât şi de către inculpat.
Parchetul a invocat aspecte de nelegalitate şi netemeinicie privind greşita neobligare a inculpatului la plata unei despăgubiri civile periodice lunare în favoarea minorei, în raport de sumele cu care contribuia victima la creşterea şi educarea fiicei sale, că instanţa nu a manifestat rol activ pentru a determina întinderea acestora, ţinându-se seama de pensia de urmaş acordată.
În mod nelegal, instanţa i-a aplicat pedeapsa complimentară prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., deşi trebuia să aplice prevederile art. 64 lit. b) C. pen., întrucât inculpatul nu a comis o infracţiune împotriva patrimoniului sau care vizează regimul stabilit pentru activităţi economice, ci una contra vieţii persoanei.
Al treilea motiv de apel, şi ultimul, vizează greşita individualizare a pedepsei, în raport de criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la faptul că pedeapsa aplicată este mică, în raport de pericolul social mărit al faptei comise şi de împrejurările în care a fost săvârşită, în sensul că inculpatul a lovit pe victimă, fără a fi fost provocat în vreun fel şi că, intensitatea loviturii şi instrumentul folosit redau o periculozitate social sporită a persoanei acestuia, încât nu se justifică pedeapsa de 10 ani închisoare care este exagerat de mică.
Apelantul-inculpat, atât personal, cât şi prin apărător, au invocat ca motiv de apel greşita individualizare a pedepsei, referitoare la faptul că pedeapsa aplicată este mare, în raport de criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia penală nr. 228/ A din 14 septembrie 2004, a admis apelul declarat de parchet împotriva sentinţei penale nr. 334 din 10 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia penală.
S-a desfiinţat în parte sentinţa penală şi s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului B.I., deţinut în Penitenciarul Colibaşi de la 10 ani închisoare la 14 ani închisoare.
S-au înlăturat prevederile art. 64 lit. c) C. pen. şi s-au aplicat prevederile art. 64 lit. b) C. pen.
A fost obligat inculpatul la o prestaţie periodică lunară de 600.000 lei începând de la 16 ianuarie 2004 şi până la majoratul minorei C.M.N. născută la 2 august 1987 – reprezentată de bunica sa C.F.
Menţine starea de arest şi deduce în continuare detenţia.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat B.I. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
Împotriva acestei decizii, inculpatul nemulţumit, în termenul legal, a formulat recursul de faţă, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei şi cu privire la care se solicită, reducerea.
Recursul este nefondat.
Verificându-se probatoriul administrat în raport de critica adusă, precum şi din oficiu, se reţine că situaţia de fapt a fost corect reţinută, fiind în concordanţă cu activitatea infracţională efectiv desfăşurată de inculpat iar încadrarea juridică este cea legală.
Pedeapsa astfel după cum a fost stabilită prin majorare, de instanţa de apel, prin respectarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), este corespunzătoare atât gravităţii faptei şi în acelaşi timp, periculozităţii sociale sporite ce o reprezintă inculpatul recurent, ce a ajuns să suprime viaţa concubinei sale.
Pentru aceste considerente cuantumul de 14 ani închisoare, nu apare excesiv şi deci cererea de reducere a pedepsei, apare fără temei.
În consecinţă, recursul declarat va fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi hotărârea atacată va fi menţinută.
Se vor aplica şi dispoziţiile art. 381 şi art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 228/ A din 14 septembrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 17 ianuarie 2004 la 12 noiembrie 2004.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5944/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5975/2004. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
