ICCJ. Decizia nr. 6038/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6038/2004
Dosar nr. 5386/2004
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa nr. 913 din 5 iulie 2004, (în rejudecare) în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul I.D.P., din infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 4 din Legea nr. 143/2000, în infracţiunea prevăzută de art. 4, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Conform art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 lit. c) şi alin. ultim, art. 76 lit. d) şi a art. 80 C. pen., l-a condamnat la 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 din acelaşi cod.
În baza art. 83 C. pen., instanţa a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 1583 din 11 septembrie 2001 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin neapelare, şi executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute în final, pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Tribunalul a dedus din pedeapsa aplicată, reţinerea din 21 septembrie 2000 şi arestarea preventivă de la 10 februarie 2002 la 2 aprilie 2002 şi a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
Hotărând astfel, instanţa a reţinut, în fapt că, în seara zilei de 9 februarie 2002, inculpatul, însoţit de Ş.D.G. şi N.N.C., condamnaţi şi ei în cauză, s-au deplasat cu autoturismul taxi, condus de martorul C.M., în cartierul Ferentari pentru a cumpăra heroină de la o persoană cu numele M., rămasă neidentificată.
Ajunşi în faţa imobilului în care locuieşte persoana neidentificată, inculpatul I.D.P. a stat în holul blocului, iar ceilalţi au intrat în locuinţă, inculpatul Ş.D. cumpărând 15 doze de heroină (1,66 gr.) cu suma de 3.000.000 lei, provenită de la inculpatul N.N.C.
Pe parcursul întregului proces, inculpatul I.D.P. a recunoscut în mod constant fapta săvârşită, în sensul că a cumpărat droguri pentru consum propriu, declaraţiile sale coroborându-se cu celelalte probe dispuse şi administrate în cauză.
Împotriva sentinţei au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, care a criticat-o sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul că, prin reţinerea nejustificată, a unor circumstanţe atenuante judiciare, sancţiunea este deosebit de blândă, şi inculpatul, pe care şi l-a retras la termenul fixat pentru judecare, respectiv 26 august 2004.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 626 din 26 august 2004, a respins, ca nefondat, apelul parchetului, apreciind că, prima instanţă a făcut o analiză coroborată a criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind avută în vedere starea de recidivă a inculpatului, dar şi circumstanţele sale personale, acesta fiind student, având o stare de sănătate precară, determinată tocmai de consumul de stupefiante, inclusiv o hepatită cronică cu virus C.
Prin aceeaşi hotărâre, instanţa de control judiciar a luat act de retragerea apelului declarat de inculpat, decizie recurată de inculpat prin cererea nemotivată trimisă din penitenciar.
Examinând hotărârea atacată în raport cu dispoziţiile cuprinse în art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., referitoare la cazurile de casare care se iau în considerare totdeauna din oficiu, Înalta curte constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei recursul inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
În acest sens, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 3851 alin. (4) C. proc. pen., „Nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac.
Persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin Decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţă şi numai cu privire la această modificare (subl. ns.).
Conform prevederilor art. 369 alin. (1) din acelaşi cod: „Până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, oricare dintre părţi îşi poate retrage apelul declarat".
În raport cu dispoziţiile legale precizate, se constată că, inculpatul şi-a retras apelul, iar instanţa de apel, prin Decizia pronunţată nu a modificat soluţia din sentinţă (care să-i fie defavorabilă inculpatului) care a rămas aceeaşi.
De asemenea, la data declarării recursului, respectiv 1 septembrie 2004, sentinţa era şi definitivă, (din data de 26 august 2004) având în vedere prevederile art. 416 alin. (3), referitoare la rămânerea definitivă a hotărârii primei instanţe, iar împotriva acestora nu se mai pot exercita căile ordinare de atac.
În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a doua, cu referire la art. 3851 alin. (4) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul I.D.P., va constată că acesta este arestat în altă cauză şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza II C. proc. pen., respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul I.D.P. împotriva deciziei penale nr. 626 din 26 august 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Constată că inculpatul recurent este arestat în altă cauză.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 189 din acelaşi cod, obligă inculpatul recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6008/2004. Penal. Art.193, 213 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6041/2004. Penal. Art.215 c.pen. Recurs → |
|---|
