ICCJ. Decizia nr. 5905/2004. Penal. Reabilitare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5905/2004
Dosar nr. 5396/2004
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 92 din 23 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. 789/2004, a fost respinsă ca nefondată cererea de reabilitare formulată de condamnatul V.D., privind pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 59 din 24 octombrie 1996 a Tribunalului Neamţ.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul a fost obligat să plătească suma de 200.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 59 din 24 octombrie 1996 a Tribunalului Neamţ, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 19/1997 a Curţii de Apel Bacău, V.D. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită şi trafic de influenţă, prevăzute şi pedepsite de art. 254 alin. (1) C. pen. şi de art. 257 alin. (1) C. pen.
Condamnatul V.D. a cerut reabilitarea judecătorească pentru pedeapsa aplicată, prin sentinţa penală sus-menţionată.
Tribunalul Neamţ, verificând cererea în conformitate cu art. 135 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege, pentru a se dispune reabilitarea judecătorească.
Împotriva sentinţei penale nr. 92/2004 a Tribunalului Neamţ a declarat apel în termen, condamnatul V.D., prin procurator Z.G., solicitând în continuare reabilitarea judecătorească, deoarece îndeplineşte condiţiile cerute de art. 135 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 259 din 7 septembrie 2004, Curtea de Apel Bacău a respins apelul ca nefondat.
Petentul, prin procurator, a formulat recurs, susţinând că instanţele au apreciat greşit că nu s-a împlinit termenul prevăzut de lege pentru a se dispune reabilitarea sa.
Verificând hotărârile criticate, Curtea constată că acestea sunt legale şi temeinice.
V.D. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 59 din 24 octombrie 1996 a Tribunalul Neamţ, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 19 din 28 ianuarie 1997 a Curţii de Apel Bacău, la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită şi trafic de influenţă, prevăzute şi pedepsite de art. 254 alin. (1) C. pen. şi art. 257 alin. (1) C. pen.
Condamnatul a fost arestat preventiv la 27 iunie 1996 şi liberat condiţionat la 14 ianuarie 1998, cu un rest rămas neexecutat de 711 zile.
Executarea în întregime a pedepsei ar fi luat sfârşit la 26 decembrie 1999.
Potrivit art. 135 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., se poate dispune reabilitarea judecătorească în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an până la 5 ani, după trecerea unui termen de 4 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunţate.
De asemenea, art. 136 alin. (1) C. pen., termenele de reabilitate de socotesc de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale.
Aşa fiind, termenul de reabilitare de 5 ani şi 9 luni, socotit cu începere de la 26 decembrie 1999, când ar fi luat sfârşit executarea în întregime a pedepsei, se împlineşte abia la data de 25 septembrie 2005.
Cererea de reabilitare, introdusă la 18 aprilie 2004, cu mult înainte de împlinirea termenului legal, corect a fost respinsă de instanţa de fond, astfel că, Decizia prin care s-a respins apelul formulat de petent, împotriva acesteia este legală şi temeinică.
În consecinţă, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul V.D., împotriva deciziei penale nr. 254 din 7 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5901/2004. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 5940/2004. Penal. înterupere executare... → |
|---|
