ICCJ. Decizia nr. 5966/2004. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5966/2004
Dosar nr. 5510/2004
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 499 din 14 iunie 2004 a Tribunalului Timiş a fost condamnat inculpatul P.D. la:
- 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzute de art. 197 alin. (1) C. pen.;
- 11 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzute de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. şi;
- 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzute de art. 201 alin. (1) şi (4) C. pen., iar în baza art. 33 şi art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare. De asemenea, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. şi măsura de obligare la tratament medical prevăzută de art. 113 C. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut în fapt că în luna octombrie 2002, inculpatul P.D. l-a constrâns prin violenţă pe minorul V.A. să întreţină cu el raporturi sexuale, iar la data de 25 februarie 2004 l-a obligat, tot prin violenţă, pe minorul M.I. să întreţină cu el raporturi sexuale şi de perversiune sexuală.
Prin Decizia penală nr. 304 din 15 septembrie 2004, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii instanţei de fond.
Împotriva deciziei instanţei de apel inculpatul P.D. a declarat recurs prin care a solicitat rejudecarea cauzei pentru a se efectua o nouă expertiză psihiatrică, prin care să dovedească lipsa de discernământ în săvârşirea faptelor pentru care a fost condamnat, iar în subsidiar, redozarea pedepsei.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu se impune efectuarea unei noi expertize psihiatrice, întrucât în recursul inculpatului nu se învederează alte elemente decât cele avute în vedere la efectuarea expertizei psihiatrico-legale de către Institutul de Medicină Legală Timişoara, expertiză prin care s-a opinat că inculpatul are un „discernământ uşor diminuat raportat la faptele imputate", răspunderea acestuia nefiind exclusă din punct de vedere medical.
Înalta Curte nu poate primi, de asemenea, nici cererea inculpatului de redozare a pedepsei aplicate, constatând că individualizarea acesteia s-a făcut cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul inculpatului este întemeiat şi va fi admis numai cu privire la aplicarea art. 113 C. pen., dispoziţie care urmează să fie înlăturată, întrucât nici din expertiza psihiatrico-legală amintită şi nici din vreun alt act al dosarului nu rezultă că inculpatul suferă de o boală care să necesite instituirea tratamentului medical obligatoriu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul P.D. împotriva deciziei penale nr. 304/ A din 15 septembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 499/ PI din 14 iunie 2004 a Tribunalului Timiş numai cu privire la aplicarea art. 113 C. pen., dispoziţie pe care o înlătură.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 9 martie 2004 la 12 noiembrie 2004.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5964/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5970/2004. Penal. Art.211alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
