ICCJ. Decizia nr. 5937/2004. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5937/2004
Dosar nr. 3681/2004
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 67/2004 a Tribunalului Galaţi, s-a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de condamnata F.B.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
În cauză revizuienta prin apărător a precizat că cererea sa se întemeiază pe dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Potrivit art. 394 lit. a) C. proc. pen., constituie motiv de revizuire a hotărârii atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Revizuienta în faţa instanţei la data de 3 februarie 2003 a prezentat un înscris precizând că acesta nu a fost cunoscut de instanţă la data pronunţării hotărârii şi a solicitat audierea unui martor.
Motivele invocate de revizuientă nu au putut fi primite, deoarece înscrisul depus la dosar reprezintă o copie a altui înscris, nu este datat şi nici nu este semnat şi pare a fi grafic de eşalonare a unei plăţi.
Înscrisul nu conţine sume de persoane fizice sau juridice şi nu exprimă în litere ceea ce reprezintă cifrele trecute pe înscris.
Vinovăţia inculpatei revizuiente F.B. a fost dovedită cu declaraţiile martorilor audiaţi, plângerea şi adresa părţii vătămate F.Ţ. Râmnicu Sărat, coroborate cu celelalte probe administrate.
Împrejurarea că partea vătămată a fost înşelată de inculpata F.B. se cunoaşte încă de la pronunţarea sentinţei penale nr. 122/2001 a Tribunalului Galaţi, aceasta rezultând în mod indubitabil din probele administrate.
Condamnata F.B. s-a folosit de căile de atac împotriva sentinţei penale nr. 122/2001 a Tribunalului Galaţi, a invocat la instanţele de control judiciara motive de nevinovăţie, dar s-a apreciat că situaţia de fapt şi vinovăţia au fost corect reţinute de instanţa de fond.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi în urma cercetărilor efectuate a ajuns la concluzia că în cauză nu se confirmă nici un motiv de revizuire din cele prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc. pen., motiv pentru care a solicitat prin referatul ataşat la dosar respingerea cererii de revizuire.
Având în vedere considerentele arătate mai sus, instanţa a apreciat că în cauză nu sunt motive de revizuire a sentinţei penale nr. 122 din 20 martie 2001 a Tribunalului Galaţi, motiv pentru care cererea condamnatei revizuiente F.B. a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, condamnata F.B., care a apreciat hotărârea primei instanţe ca fiind nelegală, solicitând admiterea cererii de revizuire şi efectuarea unei expertize contabile pentru a-şi dovedi nevinovăţia.
Prin Decizia penală nr. 275/ A din 11 mai 2004 a Curţii de Apel Galaţi pronunţată în dosarul nr. 649/2004, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnata F.B. împotriva sentinţei penale nr. 67 din data de 3 februarie 2004, pronunţată de Tribunalul Galaţi, în dosarul nr. 2523/P/2003.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată condamnata la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei onorariu apărător oficiu către Baroul Galaţi a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că în mod judicios prima instanţă a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnată, apreciind că înscrisul depus de aceasta la dosarul cauzei, reprezentând o „eşalonare a plăţilor", dintre firma inculpatei şi partea vătămată F.Ţ. Râmnicu Sărat, nu poate fi considerat, ca o faptă sau împrejurare ce nu a fost cunoscută de instanţă la soluţionarea cauzei, deoarece înscrisul depus la dosarul cauzei nu este datat, nu se precizează între care părţi a fost încheiat, pentru a se verifica dacă acesta emană de la partea vătămată, nu este semnat şi ştampilat pentru a face dovada vinovăţiei părţilor.
Referitor la cererea formulată în calea de atac, de efectuare a unei expertize contabile, s-a constatat că aceasta excede cadrului procesual stabilit de art. 397 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., respectiv că cererea de revizuire se adresează procurorului de la instanţa care a judecat cauza în fond cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază şi a mijlocului de probă în dovedirea acestuia.
Deoarece în cererea de revizuire, condamnata nu a solicitat această probă pentru a fi analizată de organele de urmărire penală, în calea de atac, cererea condamnatei, excede cadrului procesual legal.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs revizuienta condamnată F.B., criticând-o, arătând în scris, că nu i-a fost aprobat în instanţă prezenţa unui expert contabil, că există un caz de incompatibilitate, domnul judecător P.D. care a făcut parte din completul de judecată care a soluţionat apelul declarat împotriva hotărârii instanţei de fond privind respingerea cererii de revizuire a participat la judecata pe fond a cauzei, respectiv când a pronunţat condamnarea sa, că a solicitat revizuirea pe cele trei cazuri ale art. 394 C. proc. pen., i-au fost respinse probe noi prin care să-şi dovedească nevinovăţia, a făcut mai multe referiri la plângerea formulată de F.Ţ., tabelul prezentat ca probă de reprezentanţii fabricii este un fals, că la stabilirea situaţiei de fapt de instanţa de fond când a pronunţat condamnarea sa nu s-a ţinut cont de prezumţia de nevinovăţie, precum şi alte aspecte privind împrejurările faptice de care nu s-a ţinut cont.
Concluziile orale ale părţilor asupra recursului declarat au fost consemnate în detaliu în practicaua prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de revizuienta condamnată F.B. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 3 şi 171 C. proc. pen., Înalta Curte consideră recursul revizuientei condamnate ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că cererea de revizuire formulată de condamnata F.B. a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., aşa cum a fost precizată de apărătorul revizuientei condamnate, text de lege care stipulează că revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Aşadar, revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, bazată pe fapte şi probe noi, în cursul judecării acesteia nu sunt aplicabile prevederile referitoare la incompatibilitate, recuzare sau abţinere, deoarece judecata în revizuire conduce la reexaminarea cauzei în lumina unor împrejurări noi, asupra cărora instanţa nu se pronunţase la judecarea în fond.
În consecinţă, la judecarea cererii de revizuire pot participa aceiaşi judecători care au pronunţat hotărârea supusă căii extraordinare de atac arătate.
Astfel, critica recurentei revizuiente condamnate, în sensul că domnul judecător D.P. care a făcut parte din completul de judecată la soluţionarea apelului declarat împotriva hotărârii primei instanţe, prin care a fost respinsă cererea de revizuire a participat şi la soluţionarea cauzei pe fond prin a cărei sentinţă a fost condamnată, nu poate fi reţinută, având în vedere condiţia cerută de cazul de revizuire menţionat, privind existenţa unor fapte sau împrejurările noi numai prin prisma cărora instanţa va reevalua cauza, nefiind incidente dispoziţiile legale privind incompatibilitatea şi în consecinţă nu pot fi aplicabile dispoziţiile art. 3859 pct. 3 C. proc. pen.
Totodată, Înalta Curte apreciază că în cauză instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale, în raport cu motivele invocate de revizuienta condamnată, considerând cererea de revizuire ca fiind nefondată, deoarece înscrisul depus de aceasta la dosar nu îndeplineşte condiţiile de a fi considerat o împrejurare ce nu a fost cunoscută de instanţă la soluţionarea cauzei, iar criticile revizuientei cu privire la probele administrate formulate pe tot parcursul procesului penal au fost respinse de instanţele de judecată.
De asemenea, în mod corect instanţa de apel a considerat cererea de efectuare a expertizei contabile ca excedând cadrului procesual stabilit prin dispoziţiile art. 397 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., deoarece în cererea de revizuire formulată şi adresată organelor de urmărire penală nu a solicitat această probă.
În raport cu cele menţionate, instanţa de apel a pronunţat o decizie legală şi temeinică, nefiind incident cazul de casare, prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Înalta Curte verificând hotărârea instanţei de apel nu a constatat nici existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata F.B. împotriva deciziei penale nr. 257/ A din 11 mai 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurenta să plătească statului cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata F.B. împotriva deciziei penale nr. 257/ A din 11 mai 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5936/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5941/2004. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
