ICCJ. Decizia nr. 5968/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5968/2004
Dosar nr. 4083/2004
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Galaţi, prin sentinţa penală nr. 130 din 5 martie 2004, a condamnat pe inculpaţii:
- B.O.E. la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat [(art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP))].
- M.A. la 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă [(art. 182 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.)].
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În noaptea de revelion a anului 2002/2003 la locuinţa inculpatului M.A., din Galaţi a avut loc o petrecere la care au participat mai mulţi tineri, printre care şi inculpatul minor B.O.E.
După un anumit timp, spre dimineaţa zilei de 1 ianuarie 2003, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, inculpatul M.A. a coborât din apartament şi s-a întâlnit cu partea vătămată Munteanu Cătălin, care era însoţită de alte persoane.
La un moment dat, după ce a urat „La mulţi ani" părţii vătămate şi celorlalte persoane, inculpatul M.A. a început să îmbrăţişeze pe martorul M.A, fratele părţii vătămate, acesta refuzând, după care l-a lovit pe inculpat.
Inculpatul M.A., văzând că a fost lovit, a urcat în apartamentul său şi a cerut ajutor pentru a se răzbuna.
Din apartament au coborât mai mulţi tineri, printre care şi inculpatul B.O.E., purtând şi un cuţit asupra sa.
S-au format două grupuri agresive, din care făceau parte inculpaţii şi respectiv partea vătămată.
Inculpatul M.A. a lovit iniţial pe partea vătămată cu pumnii, în zona urechii şi a feţei, iar inculpatul B.O.E. cu un sucitor (lemn) peste braţul stâng.
După un scurt timp a avut loc o altă altercaţie când inculpatul M.A. a lovit pe partea vătămată M.C., cu picioarele şi pumnii în zona superioară a corpului; aceasta fiind căzută la pământ.
În timpul altercaţiei, inculpatul B.O.E. a lovit partea vătămată cu un cuţit în piciorul drept, aceasta rămânând căzută la pământ.
De asemenea, s-a reţinut, pe baza actului medico-legal, că părţii vătămate i-a fost cauzată o plagă în zona coapsei drepte cu secţiune de arteră şi vena femurală, cu şoc hemoragic, care a pus în primejdie viaţa; totodată, s-a reţinut că în zona cervicală, toracică şi pe umerii părţii vătămate s-au găsit urme grave de violenţă, produse prin lovire cu corpuri dure, care au pus în primejdie viaţa; s-a mai constatat o plagă contuză intestinală de mezocolon signoid şi fezun, care a necesitat 30-40 de zile îngrijiri medicale şi a pus în primejdie viaţa părţii vătămate.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 309 din 27 mai 2004, a respins apelul inculpatului M.A., prin care a susţinut că nu a săvârşit fapta imputată.
Instanţa de apel a reţinut că, hotărârea primei instanţe, cu referire la inculpatul M.A., este legală şi temeinică, întrucât inculpatul, potrivit declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză şi declaraţiilor părţii vătămate, a lovit-o pe aceasta, cu pumnii şi picioarele, cauzându-i leziuni, care i-au pus viaţa în primejdie, conform actului medico-legal.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul M.A., pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând: întâi, că nu a participat în nici un mod la lovirea părţii vătămate M.C., astfel că se impune achitarea sa, potrivit art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.; în al doilea rând că, oricum, în favoarea sa se impune a se reţine scuza provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Recursul este nefondat.
Din probele administrate, la care prima instanţă a făcut referire, rezultă, neîndoielnic, că inculpatul a săvârşit fapta, pentru care a fost condamnat.
În acest sens, este de observat, declaraţia inculpatului, prin care a recunoscut că a fost implicat într-o altercaţie, în care se afla şi partea vătămată, însă a negat lovirea acesteia.
Dar, faptul că, în timpul altercaţiei, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată M.C., cu pumnii şi picioarele, este confirmat de martorul R.D., prezent la locul incidentului, precum şi de inculpatul B.O.E., iar pe de altă parte, de partea vătămată, care a arătat că a fost lovită de o persoană, cu cuţitul, în zona piciorului, şi de o altă persoană, cu picioarele, în zona toracică şi la umăr; loviturile aplicate de inculpat, potrivit actului medico-legal, i-au cauza părţii vătămate leziuni traumatice, plagă contuză de mezocolon signoid şi fezun, ce i-au pus în primejdie viaţa.
În ce privesc declaraţiile martorilor S.G., S.E. şi Z.I., la care se face referire în motivarea recursului, se constată, pe de p parte, că şi din ele rezultă prezenţa inculpatului la incidentul în discuţie, iar pe de altă parte, că, datele din cuprinsul acestora, relatate de primul martor, în sensul că nu a observat că partea vătămată să fi fost lovită de M.A., de cel de-al doilea martor, în sensul că nu ştie dacă inculpatul a lovit pe cineva, de cel de-al treilea martor, că partea vătămată a fost lăsată în pace de inculpat, nu sunt de natură a infirma probele sus-menţionate, din care rezultă că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată, cu pumnii şi picioarele.
Or, o asemenea faptă de lovire, prin care s-a pus în primejdie viaţa, constituie, în adevăr, infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) şi (2) C. pen.
Pentru fapta săvârşită, inculpatul a fost condamnat, prin recunoaşterea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante (art. 74 C. pen.), la 8 luni închisoare, pedeapsă, care nu se impune a fi modificată.
Referitor la pretinsa scuză a provocării sunt de observat declaraţiile martorilor G.A. şi M.A., potrivit cărora, conflictul a fost generat de inculpatul M.A.
Aşadar, în mod corect, în favoarea sa, nu s-a reţinut scuza provocării, întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.
În consecinţă, Decizia adoptată de instanţa de apel este legală şi temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A. împotriva deciziei penale nr. 309 din 27 mai 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5967/2004. Penal. Art.197, 211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5972/2004. Penal. Art.208- 209 c.pen. Recurs... → |
|---|
