ICCJ. Decizia nr. 5967/2004. Penal. Art.197, 211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5967/2004
Dosar nr. 5781/2004
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 284/2004 Tribunalul Braşov a condamnat pe inculpatul G.G. la 8 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară, în baza art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi la 5 ani închisoare, în baza art. 189 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. S-a revocat beneficiul liberării condiţionate, iar restul neexecutat, de 2 ani 11 luni şi 28 de zile a fost contopit cu pedepsele aplicate şi s-a stabilit ca în final, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., ca inculpatul să execute o pedeapsă de 9 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară.
Pentru a se dispune astfel, s-a reţinut că, în data de 8 septembrie 2003, inculpatul a forţat-o pe partea vătămată M.C., care era invalid, să întreţină relaţii sexuale, a sechestrat-o la domiciliu, între orele 21,00 şi 3,00, şi i-a sustras prin violenţă şi ameninţare o serie de bunuri pe care le avea asupra sa.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, inculpatul şi partea vătămată, constituită parte civilă.
Parchetul a solicitat majorarea pedepsei, în raport de pericolul social al faptelor şi numărul de infracţiuni săvârşite, precum şi aplicarea art. 113 C. pen.
Partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata integrală a despăgubirilor care reprezintă daune materiale, în conformitate cu actele doveditoare depuse la dosar şi, ca parte vătămată a considerat prea blândă pedeapsa aplicată.
Inculpatul a solicitat reducerea cuantumului pedepselor aplicate cu motivarea că a fost sub influenţa băuturilor alcoolice, situaţie care a agravat tulburările psihice de care suferă.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 319/ A din 15 septembrie 2004, a admis apelurile declarate de parchet şi partea civilă M.C. împotriva sentinţei penale nr. 284/2004 a Tribunalului Braşov pe care o desfiinţează numai cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor, operaţiunea de contopire, aplicarea pedepsei finale şi a art. 113 C. pen., precum şi la cuantumul daunelor materiale.
Rejudecând în aceste limite:
A repus pedepsele în individualitatea lor. A majorat pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată în baza art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 9 ani închisoare şi pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 8 ani închisoare.
A menţinut pedeapsa de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară pe durata de 3 ani.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul G.G. să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare, având de executat în final 11 ani închisoare.
A menţinut revocarea beneficiului liberării condiţionate din executarea pedepsei de 9 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 3/1998 a Tribunalului Braşov şi a contopit restul de pedeapsă rămas de executat, de 2 ani, 11 luni şi 28 zile închisoare, cu pedeapsa de 11 ani închisoare urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare, aplicând şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 113 C. pen., a obligat pe inculpatul G.G. la tratament medical şi în timpul executării pedepsei, până la însănătoşire.
A majorat cuantumul daunelor materiale la 7.636.000 lei pe care inculpatul a fost obligat să le plătească părţii civile.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G.G. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
În temeiul art. 381 şi art. 350 C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv cuprinsă între 21 mai 2004 şi 15 septembrie 2004.
A menţinut arestarea preventivă a inculpatului.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs inculpatul G.G. solicitând reaprecierea probelor şi reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Verificându-se probatoriul administrat şi hotărârea atacată în raport de critica adusă, precum şi din oficiu, se reţine că acesta a fost corect evaluat iar încadrarea juridică este cea legală.
Individualizarea pedepselor, astfel după cum a fost reapreciată de către instanţa de apel, precum şi sporul în cuantum de 2 ani închisoare, aplicat pe lângă sancţiunea rezultantă, se constată a fi respectat atât cerinţele art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), precum şi ale art. 52 C. pen.
Astfel, în individualitatea lor pedepsele aplicate, exprimă atât respectarea părţii generale a codului penal, privitoare la limitele sancţiunii, ce apoi sunt în concret fixate, în partea specială, prin textele de incriminare, a celor trei infracţiuni săvârşite de recurent, dar şi gradul de pericol social al acestora (viol, tâlhărie şi sechestrare de persoane) şi al persoanei făptuitorului, ce este recidivist.
Faţă de toate aceste elemente de drept dar şi de fapt, precum şi în raport de pericolul social concret ce-l reprezintă recurentul, pedeapsa ce o are de executat, în final, de 11 ani închisoare, nu poate fi socotită excesivă şi deci nu se impune a fi redusă.
În aceste condiţii, pedeapsa astfel stabilită şi aplicată recurentului, va preveni şi săvârşirea de noi infracţiuni.
Cum şi după verificarea din oficiu, nu se găsesc şi alte motive de casare şi în favoarea recurentului, hotărârea atacată va fi menţinută, iar recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi prevederile art. 381 şi art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 319/ Ap din 15 septembrie 2004 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 9 septembrie 2003 la 12 noiembrie 2004.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6015/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5968/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen.... → |
|---|
