ICCJ. Decizia nr. 6041/2004. Penal. Art.215 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6041/2004
Dosar nr. 4290/2004
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 132 din 24 mai 2000, Tribunalul Vaslui l-a condamnat pe inculpatul P.S. la următoarele pedepse:
- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 282 alin. (2) C. pen.;
- 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., s-au contopit cele două pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost obligat inculpatul P.S. să achite părţii civile SC A. Berezeni, suma de 79.964.100 lei, reprezentând despăgubiri civile.
Totodată, inculpatul a fost obligat să achite statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 250.000 lei, onorariul pentru apărătorul din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 19 august 1998, inculpatul P.S. s-a prezentat la sediul SC A. din com. Berezeni, jud. Vaslui şi spunând că se numeşte I.V. şi că este reprezentantul SC L. SRL Câmpina, şi-a manifestat intenţia de a cumpăra o cantitate de zahăr şi brânză telemea.
Directorul societăţii a aprobat livrarea a 10 t zahăr şi o tonă brânză telemea, în valoare totală de 79.964.100 lei, întocmindu-se în acest sens factura nr. 0069028 din 19 august 1998.
Pentru plata mărfii inculpatul a detaşat dintr-un carnet cec emis de Agenţia Câmpina a B.R.D. fila cu seria H 003 nr. 00279014, care era semnată şi ştampilată la rubrica trăgător, restul datelor fiind completate de contabila unităţii.
În aceeaşi zi inculpatul P.S. a transportat marfă, cu o maşină închiriată, la Galaţi.
La data de 25 august 1998, SC A. SA Berezeni a introdus fila cec respectivă la plată la Agenţia Huşi a B.R.D., dar unitatea bancară plătitoare, respectiv Agenţia B.R.D. Câmpina, cu faxul nr. 912/25.08 1998 a refuzat plata, motivând că fila respectivă face parte dintr-un carnet care a fost declarat furat la data de 7 august 1998 de către titular.
Vinovăţia inculpatului pentru cele două fapte reţinute în sarcina sa rezultă, fără echivoc, din probele administrate în faza de urmărire penală şi pe parcursul cercetării judecătoreşti.
Inculpatul P.S. s-a sustras de la urmărirea penală şi a lipsit de la judecata în fond, deşi citarea cestuia s-a făcut la ultimul domiciliu cunoscut şi la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială s-au săvârşit infracţiunile, respectiv Consiliul Local Berezeni, jud. Vaslui.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, invocând nelegalitatea hotărârii.
Motivându-şi apelul, inculpatul a susţinut că nu a cunoscut existenţa acestei cauze pe rolul Tribunalului Vaslui, întrucât nu a fost legal citat şi nu a primit copia de pe dispozitivul hotărârii pronunţate. A precizat că la adresa unde a fost citat şi unde i s-a comunicat copie după dispozitivul sentinţei nu mai locuieşte de 10 ani.
Despre existenţa hotărârii de condamnare a aflat abia la data de 27 mai 2002, când a fost pus în executare mandatul de executare a pedepsei.
A susţinut că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 364 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea apelul, desfiinţarea hotărârii pronunţate şi trimiterea cauzei la prima instanţă pentru rejudecare, cu legala sa citare în vederea administrării de probe în apărare.
Curtea de Apel Iaşi, verificând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, a dispus, prin Decizia penală nr. 243 din 1 iulie 2004, respingerea ca tardiv a apelului formulat de inculpatul P.S. contra sentinţei penale nr. 132 din 24 mai 2000 a Tribunalului Vaslui.
Nemulţumit de soluţia instanţei, inculpatul a declarat recurs, considerând că apelul ce i-a fost respins ca tardiv, fusese formulat în termen, conform dispoziţiilor art. 363 alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Motivându-şi recursul inculpatul susţine că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 3859 pct. 21 C. proc. pen. şi drept consecinţă solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri şi trimiterea cauzei spre o legală cercetare la organele de urmărire penală, ori la instanţa de fond, întrucât a fost citat la o altă adresă decât cea la care locuieşte de peste 10 ani.
Recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Susţinerile inculpatului P.S. că nu a fost legal citat pe parcursul urmăririi penale şi nici la instanţa de fond nu pot fi primite, întrucât aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului acesta s-a sustras de la urmărirea penală şi de la cercetarea judecătorească.
Astfel, organele de urmărire penală au depus diligenţe pentru găsirea inculpatului, făcând verificările de rigoare la Centrul Militar Bucureşti, D.G.P., Primăria municipiului Galaţi şi Serviciul Paşapoarte.
De asemenea, prin Ordinul nr. S/206053 din 21 septembrie 1998, inculpatul P.S. a fost dat în urmărire generală.
Mai mult decât atât, pe data de 26 mai 1999, organele de poliţie s-au deplasat în Bucureşti, la locuinţa soacrei sale şi din spusele vecinilor au aflat că inculpatul P.S. nu a mai fost văzut la adresa respectivă de la începutul anului 1998, soţia lui fiind arestată.
Conform dispoziţiilor cuprinse în art. 177 C. proc. pen., învinuitul sau inculpatul se citează la adresa unde locuieşte, iar în caz de schimbare a adresei, este citat la noua adresă numai dacă a încunoştiinţat instanţa de judecată de schimbarea intervenită.
Dacă nu se cunoaşte adresa unde locuieşte inculpatul şi nici locul de muncă, citaţia se afişează la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârşit infracţiunea.
Or, în speţa da faţă instanţa de fond a acordat trei termene şi pentru fiecare din acestea inculpatul P.S. a fost citat la domiciliul cu care figura la Evidenţa populaţiei şi la Consiliul local al comunei Berezeni, jud. Vaslui.
Aşa fiind, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 3859 pct. 21 C. proc. pen.
Sentinţa penală nr. 132 din 24 mai 2000 a Tribunalului Vaslui a rămas definitivă prin neapelare, iar la data de 16 iunie 2000, tribunalul a emis mandatul de executare a pedepsei nr. 197/2000, mandat care a fost pus în executare la data de 27 mai 2002, când inculpatul a fost încarcerat şi depus în Arestul I.G.P.R. – D.C.P. Apelul care a investit Curtea de Apel Iaşi a fost înregistrat pe rolul Tribunalul Vaslui la data de 15 martie 2004.
În condiţiile în care inculpatul a lipsit atât la judecată, cât şi la pronunţarea hotărârii, în cauză puteau fi invocate dispoziţiile art. 365 C. proc. pen., care reglementează apelul peste termen, dacă hotărârea ar fi fost atacată nu mai târziu decât 10 zile de la data începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispoziţiilor privind despăgubirile civile.
Cum inculpatul a fost încarcerat la data de 27 mai 2002, dată la care a aflat de existenţa mandatului de executare a pedepsei, promovarea căii de atac abia la 15 martie 2004 apare ca tardivă.
Aşa fiind, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.S., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.S. împotriva deciziei penale nr. 243 din 1 iulie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă inculpatul recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6038/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6046/2004. Penal. Cont.exec. Recurs → |
|---|
