ICCJ. Decizia nr. 6073/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6073/2004
Dosar nr. 5733/2004
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 997 din 13 august 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus condamnarea inculpatului C.I. la următoarele pedepse:
- pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare (fapta din 27 ianuarie 2004).
- pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., la pedeapsa de 7 ani şi 3 luni închisoare (fapta din 13 ianuarie 2004).
- pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. şi alin. (21) lit. b) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare (fapta din 24 ianuarie 2004).
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 3 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei perioada arestului preventiv de la 28 ianuarie 2004, la zi.
În baza art. 14 şi art. 15 C. proc. pen., raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 17 C. proc. pen., s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă I.M. şi, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă F.A., inculpatul fiind obligat la plata sumei de 2.000.000 lei către prima parte şi la 5.000.000 lei cu titlu de daune civile către cea de-a doua.
Cererea de acordare de despăgubiri materiale în sumă de 1.300.000 lei formulată de partea civilă F.A. a fost respinsă ca neîntemeiată.
S-a luat act că partea vătămată O.V. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit prin restituire.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 350.000 lei de la inculpaţii C.I. şi D.D.E. (condamnată în această cauză pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire prevăzută de art. 221 C. pen.), precum şi a sumei de 20.000 lei de la inculpatul C.I.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuţitului folosit la săvârşirea infracţiunii.
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
La data de 27 ianuarie 2004, inculpatul C.I. a urmărit-o pe partea vătămată O.V. în vârstă de 14 ani, a urcat în liftul unui bloc de locuinţe împreună cu aceasta şi, după ce a blocat ascensorul între etaje, prin ameninţare cu cuţitul a deposedat-o de cercei.
În seara zilei de 13 ianuarie 2004, folosind acelaşi mijloc de operare, inculpatul a sustras prin violenţă telefonul mobil aparţinând părţii vătămate F.A., în vârstă de 16 ani.
La data de 24 ianuarie 2004, inculpatul a sustras sub ameninţarea cuţitului telefonul mobil şi suma de 20.000 lei de la partea vătămată I.M., în vârstă de 12 ani, recurgând la aceleaşi metode de urmărire şi blocare a liftului.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, procese-verbale de recunoaştere din grup, planşe fotografice, dovezi de predare-primire, contracte de amanet, declaraţiile martorilor O.F., B.A., G.M., declaraţiile inculpatului care a recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 678 din 21 septembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, deducând prevenţia la zi şi menţinând starea de arest a acestuia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul C.I., reiterând motivele invocate în apel şi solicitând reindividualizarea pedepsei aplicate, considerată ca excesiv de aspră.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Pentru o justă individualizare a pedepsei, în considerarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), se impune o apreciere corespunzătoare a criteriilor care privesc atât pericolul social al faptei comise, cât şi al făptuitorului.
În cauză, inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea în concurs real a trei infracţiuni de tâlhărie, toate desfăşurate în condiţii ce demonstrează temeritate şi rapiditate de decizie şi acţiune, împotriva unor minore lipsite de posibilitatea de apărare, prin ameninţare cu cuţitul, împrejurări care agravează răspunderea penală.
Este adevărat că inculpatul a avut o conduită procesuală sinceră, recunoscând faptele comise, dar, în acelaşi timp, instanţele de judecată au reţinut, în mod just, faptul că acesta a fost condamnat, în timpul minorităţii, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 208 – art. 209 C. pen. şi art. 36 din Decretul nr. 328/1966.
În aceste împrejurări, pedeapsa rezultantă aplicată de 7 ani şi 3 luni închisoare este proporţională pericolului social al faptelor săvârşite şi al făptuitorului, fiind, numai în acest cuantum şi modalitate de executare, de natură să conducă la respectarea art. 52 C. pen.
Neconstatându-se motive care să justifice o reducere a pedepsei aplicate şi nici altele care să conducă la casare, urmare a examinării potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge ca nefondat.
Timpul arestului preventiv se va deduce din perioada arestării preventive de la 28 ianuarie 2004, la zi.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 678 din 21 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 28 ianuarie 2004 la 17 noiembrie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6070/2004. Penal. Art.20,174,175 c. pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6080/2004. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
