ICCJ. Decizia nr. 6080/2004. Penal. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6080/2004
Dosar nr. 5207/2004
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 862 din 24 iunie 2004, Tribunalul Bucureşti a respins, ca inadmisibil, contestaţia la executare formulată de condamnatul A.D., împotriva sentinţei penale nr. 635 din 25 iunie 2003 a aceluiaşi tribunal, prin care a fost condamnat la 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Instanţa a reţinut că motivul invocat de condamnat, respectiv înlăturarea de către instanţa care l-a condamnat a depoziţiilor favorabile ale unor martori, neluarea în considerare a declaraţiei în instanţă a părţii vătămate care, a arătat că el nu a participat la comiterea faptei, că pedeapsa este excesivă, nerecunoscându-i-se circumstanţe atenuante şi că nu s-a ţinut seama de prevederile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), referitoare la aplicarea legii mai favorabile, nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute expres şi limitativ în art. 461 alin. (1) lit. a) – d) C. proc. pen.
Apelul condamnatului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 579 din 10 august 2004, instanţa de control judiciar constatând temeinicia şi legalitatea hotărârii criticate.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către condamnat, nemotivat în scris însă susţinut oral, în sensul reducerii pedepsei, apărătorul din oficiu, lăsând soluţia la aprecierea instanţei.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Motivele invocate de condamnat în susţinerea cererii iniţiale, sus-arătate, precum şi cel invocat oral în recurs, reducerea pedepsei, nu sunt prevăzute pentru cazurile arătate prin dispoziţiile art. 461 alin. (1) lit. a) – d) C. proc. pen., în care se poate face contestaţie la executare, fără critici ale modului de evaluare a probelor şi de individualizare a pedepsei, posibil de invocat numai în căile ordinare de atac.
Respingând recursul ca nefondat, condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care va fi inclus şi onorariul pentru apărătorul din oficiu, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A.D. împotriva deciziei penale nr. 579 din 10 august 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6073/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6081/2004. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
