ICCJ. Decizia nr. 6044/2004. Penal. Art.208,209 c. pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6044/2004
Dosar nr. 5355/2004
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Zărneşti, prin sentinţa penală nr. 72 din 7 martie 2003 a condamnat, printre alţii, pe inculpata F.J.T. la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 75 lit. c) şi a art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 din acelaşi cod, instanţa a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatei prin sentinţa penală nr. 267 din 1 noiembrie 2000 a Judecătoriei Zărneşti, definitivă prin neapelare şi, în temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat graţiată integral şi condiţionat această pedeapsă, dispunând ca inculpata să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
Hotărând astfel, s-a reţinut, în fapt, că, la 29 iunie 2001, inculpata, împreună cu inculpata minoră L.B. au pătruns prin escaladare în imobilul părţii vătămate O.M., de unde au sustras mai multe bunuri şi o legitimaţie, tip Ministerul de Interne.
Prin Decizia penală nr. 881 din 21 octombrie 2003, Tribunalul Braşov a admis apelurile declarate de procuror şi de inculpată şi în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 75 lit. c) şi a art. 37 lit. a), în art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. b), cu aplicarea art. 75 lit. c) şi a art. 37 lit. a) C. pen., menţinând pedeapsa aplicată.
Tribunalul a înlăturat, totodată, dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 543/2002, privind pedeapsa de un an închisoare şi, în baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an, urmând ca inculpata să execute, în total, 4 ani închisoare.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia nr. 292 din 1 aprilie 2004, a admis recursul inculpatului, şi rejudecând cauza, a repus în individualitate pedeapsa rezultantă de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 267 din 1 noiembrie 2000 a Judecătoriei Zărneşti, definitivă prin neapelare, în cele trei pedepse de câte un an închisoare şi, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat graţiate pedepsele, menţinând pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea săvârşită în cauză.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 409 şi a art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 teza întâi C. proc. pen., a declarat recurs în anulare pentru casarea deciziei Curţii de apel, pe care o consideră pronunţată cu încălcarea legii, întrucât s-au aplicat în mod greşit dispoziţiile referitoare la graţierea pedepsei de un an închisoare.
Examinând Decizia atacată în raport de cazul de recurs în anulare invocat, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte constată recursul în anulare fondat, urmând a fi admis.
În acest sens, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 543/2002, sunt exceptaţi de la graţiere, cei condamnaţi pentru infracţiuni săvârşite în stare de recidivă şi cei care sunt recidivişti prin condamnări anterioare.
Din examinarea reglementărilor din art. 37 lit. a), b) şi c) C. pen., rezultă că, starea de recidivă şi calitatea de recidivist ia naştere în momentul săvârşirii celei de a doua infracţiuni, iar exceptarea de la graţiere, prevăzută în dispoziţiile precizate, vizează toate persoanele care au dobândit calitatea de recidivist săvârşind o faptă în stare de recidivă până în momentul intrării în vigoare a actului de graţiere.
Revenind la cauză se constată că inculpata F.J.T. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de un an închisoare la 1 noiembrie 2000 prin sentinţa penală nr. 267 a Judecătoriei Zărneşti, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiţionat pe termenul de încercare de 3 ani.
Infracţiunea dedusă judecăţii a fost comisă la 29 iunie 2001, deci înlăuntrul termenului de încercare, astfel că în mod corect instanţele au dispus şi menţinut revocarea suspendării executării pedepsei de un an închisoare, reţinând dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen., referitoare la recidiva postcondamnatorie.
În raport cu aceste date, la 4 octombrie 2002, când a intrat în vigoare Legea nr. 543, inculpata se afla în stare de recidivă încă de la data de 29 iunie 2001, având calitatea de recidivist care, potrivit art. 4 alin. (1) teza întâi din lege o excludea de la beneficiul graţierii, dispoziţie ignorată de instanţa de recurs.
În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constatând îndeplinite cerinţele cazului de recurs în anulare invocat, în baza art. 4141 alin. (1), coroborat cu art. 38515 alin. (2) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va casa Decizia penală nr. 292 din 1 aprilie 2004 a Curţii de Apel Braşov şi va menţine ca legală şi temeinică Decizia penală nr. 881 din 21 octombrie 2003 a Tribunalului Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza dispoziţiilor art. 4141 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 38515 alin. (2) pct. 2 lit. b) din acelaşi cod, admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei penale nr. 292 din 1 aprilie 2004 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpata F.J.T.
Casează Decizia penală atacată şi menţine ca fiind legală şi temeinică Decizia penală nr. 881 din 21 octombrie 2003 a Tribunalului Braşov.
Potrivit dispoziţiilor art. 189 C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru susţinerea intereselor inculpatei intimate F.J.T., în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6036/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6045/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
