ICCJ. Decizia nr. 6036/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6036/2004
Dosar nr. 5779/2004
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 273 din 24 mai 2004, pronunţată de Tribunalul Galaţi, în dosarul nr. 2763/2003, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului S.G., din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), la art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în două infracţiuni, respectiv în infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), referitor la art. 209 alin. (1) lit. d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), referire la art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi în baza acestor încadrări juridice, a fost condamnat inculpatul S.G.:
- la o pedeapsă de 3 ani şi 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 alin. (1), referire la art. 209 alin. (1) lit. d), e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) (fapta din 19 iulie 2003);
- la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), în referire la art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) (fapta din 19 iulie 2003).
În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina aceluiaşi inculpat din infracţiunea prevăzută de art. 176 lit. d), referire la art. 175 lit. i) şi art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 176 lit. d), referire la art. 175 lit. i) şi d) şi art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi, în baza acestei încadrări juridice a fost condamnat inculpatul S.G. la o pedeapsă de 18 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului S.G., iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive a acestuia de la 14 august 2003 la zi.
S-a constatat că în cauză nu a existat constituire de parte civilă, neexistând moştenitori ai victimei A.G.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat în folosului statului:
- a ceasului dobândit prin săvârşirea infracţiunii (procesul verbal de ridicare dosar urmărire penală), ceas aflat la dosar;
- a sumei de 30.000 lei obţinută din săvârşirea faptei.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., referire la art. 189 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 6.600.000, lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Victima A.G., având o infirmitate fizică, pentru a-şi câştiga existenţa, cerşea în diferite zone din municipiul Tecuci. Întrucât nu avea locuinţă, obişnuia să doarmă în părculeţul din imediata apropiere a sucursalei R.B. Tecuci.
În seara de 19 iulie 2003, în jurul orelor 22,30, victima A.G. se afla în părculeţ sub un nuc, unde dormea de obicei. La acea oră, prin zonă, a trecut inculpatul S.G. însoţit de martorul C.S. Cei doi ştiau că victima doarme sub nuc şi că, de regulă, are bani din cerşit, astfel că inculpatul s-a hotărât să-i sustragă banii.
În acest sens, inculpatul s-a apropiat de victimă şi, profitând de faptul că aceasta dormea şi era în imposibilitate de a se apăra, i-a sustras din buzunar suma de 30.000 lei, după care a plecat la o petrecere, unde se aflau toţi membrii familiei sale.
Victima s-a trezit după plecarea inculpatului şi, de teama de a nu fi tâlhărită din nou, şi-a schimbat locul, a plecat de sub nuc către mijlocul părculeţului, lângă un rond de trandafiri.
În acea seară, în părculeţ, victima a fost vizitată de martorii A.S. şi L.C. (alţi doi boschetari) cu care a băut vin, însă aceştia au plecat la ora 2,00, victima rămânând în părculeţ lângă rondul de trandafiri.
În jurul orelor 3,00, dimineaţa, inculpatul, împreună cu rudele sale au plecat de la petrecere din cartierul Nicolae Bălcescu, mergând o porţiune de drum împreună, după care S.G. s-a despărţit de grup şi l-a luat cu el pe martorul C.S., pretextând că vrea să facă o plimbare prin parc. În realitate însă, inculpatul luase hotărârea de a merge la victima A.G. şi de a-i sustrage şi alte sume de bani, pe care aceasta le-ar mai fi avut asupra sa.
În realizarea hotărârii infracţionale, inculpatul s-a îndreptat din nou către zona unde ştia că dormea victima. Ajuns în părculeţ, a sărit peste gardul din beton şi a mers către locul unde se afla victima A.G. Martorul C.S. a rămas pe trotuar pe gărduleţul din beton.
Inculpatul S.G., văzând că victima doarme, a căutat-o prin buzunare după care, supărat că nu a găsit bani, a luat-o la bătaie cu pumnii şi picioarele. Auzind lovituri, martorul C.S. i-a cerut inculpatului să o lase pe victimă în pace. Urmare acestei intervenţii, inculpatul a plecat, însoţit de martorul C.S.
În timp ce a lovit-o pe victimă, inculpatul i-a sustras ceasul de la mână, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra.
Urmare loviturilor multiple ce i-au fost aplicate, victima A.G. a decedat. A doua zi dimineaţă, victima a fost găsită decedată în parc de către martorii A.S. şi L.C., care au sesizat organele de poliţie.
Din raportul de autopsie efectuat în cauză a rezultat că moartea victimei A.G. a fost violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice prin comprimarea formaţiunilor gâtului şi celor toraco-abdominale, cu mijloace contondente – picioare, posibil şi cu mâna, cu insuficienţă respiratorie acută consecutivă. Toate leziunile constatate au avut caracter vital.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen legal inculpatul S.G., care a apreciat hotărârea primei instanţe ca fiind nelegală şi netemeinică, pentru următoarele considerente:
- greşita încadrare juridică a faptelor reţinute în sarcina sa, apreciind că se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor de furt calificat şi omor, nu şi de infracţiunea de tâlhărie, deoarece:
- prima dată când s-a dus la victimă, aceasta dormea pe o bancă, adormit, ocazie cu care i-a luat din buzunar suma de 30.000 lei şi ceasul, fără să o lovească;
- ulterior a revenit în parc, cu intenţia de a verifica dacă victima mai are şi alţi bani asupra sa şi, pe fondul consumului de alcool, înfuriat că nu a găsit bani, doar a lovit-o pe victimă;
- pedeapsa aplicată este prea aspră în raport de datele ce caracterizează persoana sa şi de faptul că a recunoscut şi regretat faptele comise.
Prin Decizia penală nr. 506 din 20 septembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în dosarul nr. 1170/2004 a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul S.G.
A fost dedusă arestarea preventivă a inculpatului de la 14 august 2003 la 20 septembrie 2004 şi a fost menţinută starea de arest a acestuia.
A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Galaţi a constatat că, în mod judicios, pe baza analizei probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza cercetării judecătoreşti, prima instanţă a stabilit, în mod corect, încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului.
Astfel, audiat în faza de urmărire penală, în prezenţa apărătorului din oficiu, inculpatul a recunoscut că iniţial, a sustras de la victima care dormea pe o bancă în parc, suma de 30.000 lei, fără să o lovească, iar ulterior, venind de la petrecere, s-a dus din nou la victimă, a căutat-o de bani şi, întrucât nu a găsit, a strâns-o de gât, a început să o lovească, după care i-a luat ceasul de la mână.
În faza cercetării judecătoreşti, inculpatul a revenit asupra declaraţiilor iniţiale, precizând că a luat banii şi ceasul victimei, prima dată când s-a dus în parc, fără să o lovească, iar ulterior, când s-a întors de la petrecere, s-a dus la victimă cu scopul de a-i mai fura bani şi, enervat că nu a găsit, a lovit-o.
Apărarea formulată de inculpat nu a fost reţinută de instanţa de apel, deoarece declaraţia dată de acesta în faza de urmărire penală, prin care a recunoscut săvârşirea faptelor în modalitatea reţinută de prima instanţă, se coroborează cu procesul verbal de reconstituire şi cu declaraţiile martorului C.S., martor ocular, care în faza de urmărire penală a descris cu lux de amănunte modul de săvârşire a faptei de către inculpat şi care a precizat că a văzut cum inculpatul a lovit victima de mai multe ori. Tot inculpatul a fost cel care i-a spus că a luat de la victimă un ceas, ceas pe care a încercat să-l vândă a doua zi.
De asemenea, martora C.N., audiată în faza de urmărire penală, a arătat că inculpatul, când a ajuns la domiciliu, avea asupra sa un ceas, iar martora B.N. a arătat că inculpatul i-a spus că „a omorât un om" şi „i-a sustras ceasul de la mână".
Faţă de aceste probe, instanţa de apel a respins ca nefondată apărarea inculpatului, în sensul că nu a sustras nici un bun victimei după ce a lovit-o, lovituri ce i-au provocat acesteia decesul, apreciind că încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului este cea legală.
De asemenea, a fost respins ca nefondat şi motivul de apel invocat de inculpat, în sensul reducerii pedepsei aplicate, având în vedere gradul de pericol social al faptelor comise de inculpat, modul de săvârşire a acestora şi persoana inculpatului, care nu este la primul impact cu legea penală, persistând în activitatea infracţională.
Împotriva deciziei penale nr. 506 din 20 septembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul S.G., care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., respectiv a solicitat reducerea pedepselor ce i-au fost aplicate, apreciind că individualizarea făcută de instanţele anterioare este greşită.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 C. proc. pen., constată că prima instanţă, a reţinut, în mod corect, situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către acesta, încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanţa de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acestora, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Infracţiunea de omor reţinută în sarcina inculpatului, este unanim apreciată ca fiind deosebit de gravă, deoarece face parte din cele ce vizează esenţa persoanei şi anume viaţa.
Inculpatul a acţionat cu violenţă, în scopul însuşirii unor bunuri de la o persoană în vârstă, cu handicap (victima avea amputată coapsa stângă), care nu avea posibilităţi materiale, care-şi asigura traiul din mila publică şi care, neavând locuinţă dormea în parc.
Inculpatul a suprimat viaţa unei persoane care ducea un trai greu, care avea nevoie de sprijin din partea semenilor săi, deposedând-o de puţinele bunuri pe care le avea asupra sa.
În aceste condiţii, nu se poate avea în vedere, neexistând corespondent în probele dosarului, reevaluarea criteriilor de individualizare, cu care au operat instanţele de fond şi apel.
În afară de aceasta, calitatea de recidivist postexecutoriu a inculpatului, recomandă în mod evident tratarea acestuia cu un plus de severitate, în vederea atingerii scopului pedepsei, aşa cum este el definit de art. 52 C. pen.
Astfel, din fişa de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că prin sentinţa penală nr. 221 din 23 martie 2000, pronunţată de Judecătoria Tecuci, rămasă definitivă prin neapelare la 29 mai 2000, a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, pe care a executat-o în perioada 7 februarie 2000 – 6 februarie 2003.
Pe de altă parte, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societăţii, ar crea un sentiment de insecuritate şi neîncredere în buna desfăşurare a justiţiei, ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Având în vedere că inculpatul a comis o faptă reprobabilă, de o gravitate deosebită, sancţionată în toate timpurile şi tipurile de societate sub forma paricidului, Înalta Curte constată că prima instanţă a dat dovadă de maximum de clemenţă, orientând pedeapsa către limita minimă, prevăzută de textul sancţionator.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1), pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.G., împotriva deciziei penale nr. 506 din 20 septembrie 2004 a Curţii de apel Galaţi.
Potrivit art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 14 august 2003 la 16 noiembrie 2004.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.G., împotriva deciziei penale nr. 506 din 20 septembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Conform dispoziţiilor art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) din acelaşi cod, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului recurent durata arestării preventive de la 14 august 2003 la 16 noiembrie 2004.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 189 din acelaşi cod, obligă inculpatul recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6019/2004. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 6044/2004. Penal. Art.208,209 c. pen. Recurs... → |
|---|
