ICCJ. Decizia nr. 6017/2004. Penal. Contopire pedepse. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6017/2004
Dosar nr. 5208/2004
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 923 din 7 iulie 2004, pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost admisă cererea de contopire de pedepse formulată de către petiţionarul condamnat C.V.F.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 291/2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, în pedepsele componente de 7 ani, 6 ani şi respectiv 6 ani închisoare, pedepse care au fost repuse în individualitatea lor.
S-a constatat că faptele pentru care petiţionarul a fost condamnat prin sentinţa penală mai sus-menţionată şi faptele pentru care acesta a fost condamnat prin sentinţele penale nr. 1257/2000 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, nr. 1380/2000 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, nr. 80/2001 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti şi nr. 1130/2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, sunt concurente şi în consecinţă:
În baza art. 36 alin. (2) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 7 ani, 6 ani şi 6 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 291/2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, cu pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1257/2000 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, cu pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1380/2000 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, cu pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 80/2001 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti şi cu pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1130/2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, dispunând ca petentul condamnat să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare, în total să execute 9 ani închisoare.
A fost făcută aplicarea prevederilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Potrivit art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe lângă pedeapsa principală rezultantă să i se aplice şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
S-au cumulat măsurile de siguranţă luate faţă de petiţionarul condamnat prin sentinţele penale mai sus-menţionate, privind confiscarea specială, după cum urmează:
- suma de 1.500.000 lei; suma de 225.000 lei; suma de 200.000 lei; suma de 1.230.000 lei; suma de 117.000 lei şi cheile folosite la săvârşirea faptei.
Potrivit art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata deja executată de la 17 ianuarie 2000 la zi.
S-a dispus anularea formelor de executare emise în baza sentinţelor penale mai sus-menţionate, respectiv mandatele de executare a pedepsei închisorii nr. 399/2000, 2738/2001, 3012/2001, 167/2001, 1379/2004 şi emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa de 9 ani închisoare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că faptele pentru care a fost condamnat petiţionarul, condamnat prin cele 5 hotărâri judecătoreşti, sunt concurente şi ca atare, fiind întrunite cerinţele art. 36 alin. (2) C. pen., raportat la art. 33 lit. a), cererea formulată este fondată şi în consecinţă se va admite.
Prin urmare, au fost contopite pedepsele aplicate pentru fapte concurente şi prin cele 5 hotărâri judecătoreşti rămase definitive, dispunându-se ca, petiţionarul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 2 ani, pentru perseverenţă infracţională şi gravitatea faptelor comise, în total să execute 9 ani închisoare.
În temeiul art. 362 lit. b) C. proc. pen., sentinţa a fost atacată cu apel de către petiţionarul condamnat.
Apelantul-condamnat a formulat un singur motiv de apel şi acesta se referă la nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei din punct de vedere al sporului de pedeapsă de 2 ani închisoare, care este mare, exagerat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a examinat apelul declarat în raport de critica invocată, actele şi lucrările de la dosar, sentinţa pronunţată în cauză, cum şi din oficiu, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen. şi prin Decizia penală nr. 604/ A din 17 august 2004, a respins apelul ca nefondat, potrivit art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 3853 C. proc. pen., împotriva sentinţei şi deciziei a declarat recurs condamnatul care a invocat acelaşi motiv ca şi în apel şi anume greşita aplicare a sporului de pedeapsă de 2 ani închisoare, care este mare, exagerat, solicitând în principal înlăturarea iar în subsidiar reducerea acestuia.
Motivul de recurs invocat se înscrie în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat în raport de motivele arătate care au constituit şi critica în apel, de lucrările de la dosar, de sentinţa şi Decizia pronunţate în cauză, se constată că recursul declarat este nefondat şi se va respinge pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos.
În cauză, instanţele au pronunţat hotărâri legale şi temeinice, nu numai când au admis cererea recurentului şi au dispus contopirea pedepselor aplicate prin cele 5 hotărâri judecătoreşti, definitive, pentru fapte concurente, dar şi când i-au aplicat recurentului condamnat la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, un spor de 2 ani închisoare.
Sporul de pedeapsă de 2 ani închisoare este pe deplin justificat şi în conformitate cu prevederile legii, ţinându-se seama de faptul că, în perioada septembrie 1999 – 16 ianuarie 2000 recurentul a comis 4 infracţiuni de tâlhărie în formă agravantă şi 16 acte materiale de furt calificat toate în stare de recidivă postexecutorie şi că, prin cele 5 hotărâri judecătoreşti rămase definitive a fost condamnat pentru fapte concurente la 2 pedepse de câte 7 ani închisoare, la 3 pedepse de câte 6 ani închisoare fiecare şi la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi de 4 ani închisoare.
În consecinţă, faţă de gravitatea faptelor comise, de perseverenţa infracţională a recurentului, nu se impune înlăturarea sporului aplicat şi nici reducerea acestuia.
Ca atare, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.V.F. împotriva deciziei penale nr. 604/ A din 17 august 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurentul condamnat să plătească suma de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6084/2004. Penal. Art.174,175 c. pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6016/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
|---|
