ICCJ. Decizia nr. 6047/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 129 din 26 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul condamnat B.C., împotriva sentinței penale nr. 130 din 15 iulie 2002 a Tribunalului Giurgiu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că:
Petiționarul condamnat a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței penale sus-arătate, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 21 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 și art. 176 lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., susținând că se impune revizuirea sentinței, întrucât cercetarea judecătorească în cauză nu s-a făcut conform legii, ceea ce atrage obligativitatea readministrării probelor aflate la dosarul cauzei.
Tribunalul, analizând cererea condamnatului a constatat că în cauză nu se regăsește nici unul dintre motivele expres și limitativ, prevăzute de lege în art. 394 C. proc. pen.
împotriva sentinței penale a formulat apel revizuientul, motivând că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanța de fond, depunând la dosar listă cu noi martori ce urmează a fi audiați.
Prin decizia penală nr. 445 din 15 iunie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca nefondat, apelul declarat de condamnatul B.C.
în considerentele deciziei, Curtea a apreciat că soluția tribunalului este legală, deoarece motivul invocat de revizuient nu face parte din categoria celor prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
împotriva acestei decizii, revizuientul a declarat recurs, susținând că nu el este autorul faptei pentru care a fost condamnat, fiind doar victima unei înscenări, pusă la cale de organele de urmărire penală.
în memoriul depus ulterior, la instanța de recurs, revizuientul arată că procurorul i-a încălcat o serie de drepturi procesuale și că a fabricat probe pentru dovedirea vinovăției sale.
Totodată, a depus o listă cu probele ce nu au fost aduse la cunoștința instanței de fond și prin care își dovedește nevinovăția, cum ar fi:
- identificarea și audierea unui martor care a stat de vorbă cu victima;
- ascultarea chelneriței care a servit victima cu băutură;
- ascultarea redactorului șef al ziarului J.G.;
- ascultarea martorei D.C.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, când un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, un înscris care a servit ca temei al hotărârii a fost declarat fals, când un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, sau când două sau mai multe hotărâri nu se pot concilia.
în speță, motivele susținute de inculpat în revizuire nu se încadrează în prevederile legale menționate, întrucât se invocă apărarea inițială privind săvârșirea omorului de către o altă persoană, apărare care a fost verificată în tot cursul procesului penal.
Ca urmare, înalta Curte constată că soluțiile de respingere a cererii de revizuire pronunțate de instanțe sunt temeinice și legale, recursul urmând a fi respins ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient, a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6066/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6034/2004. Penal → |
|---|
