ICCJ. Decizia nr. 6066/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 30 din 5 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara C.V. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 858/P/2003.
Instanța a reținut, pe de o parte că, în ședința de la 5 aprilie 2004 a Curții de Apel București, petenta a declarat că nu mai solicită infirmarea rezoluției de neînceperea urmăririi penale cu privire la procurorii I.M.A. și G.C. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 5, renunțând, astfel, la plângere, dar și pe fon, a apreciat că faptele imputate celor doi procurori, de către petentă nu se confirmă.
împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen, petenta C.V., solicitând casarea ei, întrucât s-a comis o eroare gravă de fapt, interpretându-se eronat atât probele dosarului, cât și conținutul plângerilor sale. Astfel, petenta a invocat că prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5, I.M.A. și adjunctul acestuia, G.C., au pierdut două dosare ce le-au fost înaintate de secția 17 Poliție sub nr. 00767/2001 și nr. 00818/2001, cu propuneri de trimitere în judecată a numiților B.Ș., B.I. și A.I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215,art. 289,art. 291 și art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) Apoi au dispus eronat conexarea la dosarul nr. 3230/P/1999 a unui alt dosar nr. 1190689 din 6 noiembrie 2002, al aceleiași secții 17 Poliție, privind însă alte fapte comise de aceleași persoane, ulterior înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 5 sub nr. 6428/P/2002.
împotriva soluției de conexare a ultimului dosar, la primele două, care dispăruseră, petenta arată că a făcut plângere, solicitând însă, reconstituirea dosarelor pierdute și nicidecum reluarea urmăririi penale, așa cum s-a reținut prin sentința penală nr. 30/2004, pe care a recurat-o.
între timp, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a înștiințat-o că a fost reconstituit dosarul nr. 00818/2001 al Poliției, devenit nr. 133/P/2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul municipiului București și nr. 3230/P/1999 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București dar, celălalt dosar de urmărire penală cu nr. 00767/2001 al Poliției, arhivat la Parchetul Judecătoriei sectorului 5 sub nr. 3130/P/1999, nu a fost reconstituit.
De asemeni, lucrarea 1190689/2002 a Poliției, înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 5 cu nr. 6428/P/2002, a fost conexată la dosarul nr. 3230/P/1999, fără a fi rezolvată.
în concluziile scrise, depuse la 15 noiembrie 2004, recurenta mai face o precizare a obiectului cererii sale, în sensul că solicită conexarea dosarului de urmărire penală nr. 6428/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5 la dosarul de urmărire penală nr. 3230/P/2002 al aceleiași unități.
Recursul este nefondat.
Adoptarea unei anumite soluții într-o cauză penală instrumentată de procuror, sau respingerea unei plângeri formulate împotriva unui act procedural, nu constituie, prin ea însăși, infracțiunea de abuz în serviciu, sau cea de favorizarea infractorului. Nu s-a dovedit că procurorul ar fi dat dovadă de rea-credință sau că între acesta și persoanele cercetate ar fi existat o înțelegere frauduloasă.
în realitate, petenta este nemulțumită de actele procedurale întocmite de Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 5 cu privire la plângerile sale formulate împotriva numiților B.Ș., A.I. și B.I., care ar fi înstrăinat abuziv acțiunile ei de la Asociația Spital Proiect P.A.S., i-ar fi luat locul în Consiliul de Administrație al SC S.P. SA București, înlăturând-o de la procesul de privatizare prin metoda MEBO și i-au desfăcut abuziv contractul său de muncă.
Or, prin sentința penală nr. 1040 din 23 martie 2004, Judecătoria sectorului 5, legal investită, a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentei, împotriva ordonanțelor cu nr. 3230/P/1999 din datele de 19 iulie 2002, 18 decembrie 2002 și 21 martie 2003 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 5, iar înalta Curte de Casație și Justiție, nu poate analiza temeinicia și legalitatea respectivei hotărâri. Sentința evidențiază etapele parcurse de plângerea penală, în sensul că:
Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 5 a conexat două din plângerile petentei, a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București, acesta, la rândul său, a restituit plângerile la poliție, în vederea continuării cercetărilor. Față de propunerea, înaintată de aceste organe, de neurmărire penală, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a restituit materialul la secția 17 Poliție, care în final, la 14 decembrie 2001 au propus întocmirea rechizitorului și trimiterea în judecată a numitului B.Ș. Prin Ordonanța nr. 3230/P/1999 din 19 iulie 2002, Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 5 a dispus în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului B.Ș., soluție infirmată parțial de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, pentru că nu s-a pronunțat și cu privire la faptele reclamate împotriva celorlalți doi învinuiți.
Prin Ordonanța nr. 3230/P/1999 din 18 decembrie 2002 Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 5 a dispus neînceperea urmăririi penale referitor și la ultimii doi învinuiți.
O nouă plângere formulată de petentă la data de 25 septembrie 2002, împotriva numiților B.Ș. și A.I., formând obiectul dosarului nr. 6428/2002 este conexată la dosarul nr. 3230/1999. Prin Ordonanța nr. 3230/P/1999 din 21 martie 2003, plângerea petentei împotriva acestei conexări a fost respinsă de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Am evidențiat cele de mai sus, pentru a susține legalitatea și temeinicia rezoluției din 30 iunie 2003, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5, I.M.A. și adjunctul acestuia, G.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, favorizarea infractorului și distrugere de înscrisuri.
Această rezoluție a fost menținută de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin rezoluția nr. 3487/II/2/2003 din 5 ianuarie 2004 și prin sentința penală nr. 30 din 5 aprilie 2004 a Curții de Apel București.
Nu a fost identificat nici un caz de casare, astfel că în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6049/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6047/2004. Penal → |
|---|
