ICCJ. Decizia nr. 6007/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 57 din 10 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.O. pentru infracțiunea prevăzută de art. 37 alin. (1) din Decretul mr.328/1966, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
în baza art. 181C. pen. și art. 91 lit. c) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului o amendă administrativă în sumă de 5 milioane lei.
în baza art. 192 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 31 ianuarie 2002, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul P.O. a condus autoturismul proprietate personală, pe drumurile publice, prin localitatea Slimnic, județul Sibiu. Din cauza consumului de alcool, precum și datorită poleiului care acoperea carosabilul, autoturismul condus de inculpat a derapat, răsturnându-se.
Deși evenimentul rutier, a avut loc la ora 21,45, din probele de sânge, recoltate la orele 23,20, respectiv 0,20, a rezultat o îmbibație alcoolică de 1,60 gr. %o, respectiv de 1,40 gr. %o.
în drept, s-a reținut că fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Față de împrejurarea că inculpatul s-a prezentat în fața autorităților, a regretat fapta comisă, a avut o bună conduită la locul de muncă, iar fapta comisă, prin urmările pe care le-a produs, a adus o atingere minimă valorilor ocrotite de legea penală, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, aplicându-i-se o amendă administrativă.
împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, care a solicitat desființarea hotărârii atacate, iar în urma rejudecării cauzei, inculpatul P.O. să fie condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 37 alin. (1) din decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Totodată s-a solicitat a se constata că pedeapsa aplicată este grațiată, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.
în esență, în motivarea apelului declarat au fost aduse critici de netemeinicie și nelegalitate a hotărârii atacate, considerându-se că față de împrejurările în care a fost comisă fapta și față de persoana inculpatului, aceasta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, impunându-se aplicarea unei pedepse, în limitele prevăzute de Decretul nr. 328/1966.
Prin decizia penală nr. 213 din 8 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu. A fost desființată sentința penală nr. 57 din 10 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Sibiu și în rejudecare:
A fost condamnat inculpatul P.O. la o pedeapsă de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 37 alin. (1) din Decretul 328/1966, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat că pedeapsa este grațiată în întregime și condiționat și s-au adus la cunoștință inculpatului, consecințele art. 7 din aceeași lege.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat s-a stabilit a rămâne în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că, deși instanța de fond a reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu toate acestea nu a precizat un element esențial pentru stabilirea gradului de pericol social al faptei comise, respectiv alcoolemia avută la momentul producerii evenimentului rutier.
Sub acest aspect, buletinul de analiză toxicologică alcoolemie, evidențiază acoolemia avută de inculpat la data și ora recoltării probelor de sânge. Ori, în speță, această recoltare s-a făcut după cca. 2 ore de la producerea evenimentului rutier, în care a fost implicat inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice.
în raport de probele administrate în cauză și depozițiile inculpatului vizând cantitatea de băuturi alcoolice consumate, Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că alcoolemia avută de inculpat la momentul producerii evenimentului rutier a fost de 1,90 gr. %o, astfel cum a stabilit și expertiza întocmită de I.M.L. Cluj Napoca, astfel că a dispus condamnarea inculpatului.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.O., care a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 10, pct. 12 și pct. 171 C. proc. pen., susținând că, în mod greșit, a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, câtă vreme alcoolemia avută la momentul producerii evenimentului rutier a fost sub 1 %, respectiv de 0,95 gr. %o (după calculul retroactiv efectuat), astfel că a solicitat achitarea, sa în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856alin. (1) și art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:
La data de 31 ianuarie 2002, în jurul orelor 21,45, după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, inculpatul a condus pe drumurile publice, prin localitatea Slimnic, județul Sibiu, autoturismul proprietate personală.
Ajungând în municipiul Sibiu, datorită carosabilului acoperit cu polei, inculpatul a pierdut controlul volanului. Autoturismul a intrat în derapaj și a ieșit în afara părții carosabile, unde s-a răsturnat.
După efectuarea analizei toxicologice alcolemice, (la aproximativ două ore de la producerea evenimentului rutier) s-a constatat că, la orele 23,30, iar apoi la orele 0,20, inculpatul a avut o concentrație de alcool în sânge de 1,60 gr. %o, respectiv 1,40 gr. %o.
în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a încuviințat efectuarea a două expertize medico-legale de recalcularea alcoolemiei, expertiza întocmită de I.M.L. Cluj Napoca, stabilind o alcoolemie de 1,90 gr. %o, iar expertiza întocmită de I.N.M.L. București, stabilind o alcoolemie de 0,95 gr. %o, ambele la data producerii evenimentului rutier.
Având în vedere concluziile contradictorii ale celor două expertize, instanța de fond a solicitat avizul comisiei superioare medico-legale din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici București.
Examinând actele medico-legale, această comisie a lăsat la latitudinea instanței stabilirea datelor reale, privind consumul de băuturi alcoolice și alegerea rezultatului corespunzător acestora.
Analizând declarațiile date de inculpat pe parcursul cercetărilor se constată că ele conțin date contradictorii, privind felul și cantitatea de băuturi alcoolice consumate, ceea ce a determinat de fapt concluziile diferite ale expertizelor medico-legale vizând calculul retroactiv al alcoolemiei și aprecierea comisiei superioare medico-legale de a lăsa la latitudinea instanței stabilirea datelor reale și alegerea rezultatului, vizând alcoolemia avută la momentul producerii evenimentului rutier, în raport de aceste date.
Astfel, dacă în timpul urmăririi penale inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, pe parcursul cercetării judecătorești a încercat să denatureze starea de fapt, schimbând date importante ale declarațiilor sale.
în procesul verbal de constatare de la dosar urmărire penală, inculpatul a declarat că "în jurul orei 18,30 am plecat din Sibiu spre Slimnic, am ajuns la ora 19,00, am băut 3 pahare de vin și două beri", iar cu prilejul examinării clinice de la Spitalul Județean Sibiu, a declarat că a băut 3 pahare cu vin și două beri, consumul s-a făcut între orele 15,00 - 17,00 și nu a mâncat. Susțineri similare au fost făcute de inculpat și în declarația de la dosarul de urmărire penală dată la 31 ianuarie 2002, iar la 8 aprilie 2002 inculpatul a recunoscut prin declarația dată, fapta săvârșită, arătând că a luat cunoștință de rezultatul analizelor de laborator, care au stabilit gradul de alcoolemie de 1,60 %o, pentru ora 23,20 și respectiv 1,40 %o, pentru ora 0,20.
La momentul constatării faptei au fost adunați martorii asistenți M.V., N.V., care au declarat că cei doi ocupanți ai autovehiculului respectiv inculpatul și colegul său de serviciu P.C. "păreau a fi băuți" și "vorbeau incoerent". De asemenea, martorul P.C. a declarat că "împreună cu inculpatul au consumat vin și bere".
în timpul cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că, în jurul orelor 19,00, a consumat o bere, a servit o gustare, apoi 1-2 beri și mai târziu, 2-3 pahare vin. Totodată a solicitat instanței efectuarea unei expertize medico-legale, care să stabilească valorile alcoolemiei la ora producerii evenimentului rutier.
în raportul de expertiză medico-legală întocmit de I.M.L. Cluj Napoca la capitolul concluzii, s-a arătat că la ora producerii evenimentului rutier, 21,30, valoarea alcoolemiei a fost de 1,90 %o, iar consumul total de alcool declarat de inculpat nu este real.
Total nemulțumit de aceste concluzii ale I.M.L. Cluj Napoca, inculpatul a solicitat instanței o nouă expertiză, care să fie efectuată la I.M.L. Mina Minovici București. Instanța a încuviințat cererea inculpatului și, la solicitarea instituției de medicină legală, s-a luat inculpatului un supliment de interogatoriu.
La dosarul de fond, inculpatul P.O. a făcut unele "precizări" denaturând în continuare starea de fapt și arătând că, între orele 20,00-21,00, a servit o gustare (consistentă), între orele 15,00-16,00, a servit trei pahare cu bere, că după ce a terminat treaba și a servit masa, a consumat patru pahare de rachiu, cca. 200 gr., de 45-50 grade și vin cca. 750 ml.
în raport de aceste ultime date, I.M.L. București a stabilit calculul retroactiv al acoolemiei în sensul că, la ora 21,30, inculpatul putea avea teoretic o alcoolemie în creștere de cca. 0,95 %o.
înalta Curte, analizând ansamblul probator administrat în cauză, constată că declarațiile inculpatului, cele mai apropiate de momentul producerii evenimentului rutier, conțin date reale privind consumul de băuturi alcoolice, demonstrând că acesta avea o alcoolemie ce depășea limita legală și că aceasta a fost de 1,90 gr. %o, astfel cum a stabilit expertiza întocmită de I.M.L. Cluj Napoca.
în aceste condiții, cererea inculpatului de a se dispune achitarea sa pentru fapta săvârșită este vădit nefundamentată și nu se sprijină pe argumente de natură a zdruncina încrederea instanței supreme, în temeinicia probatoriilor administrate.
Pe de altă parte, hotărârea instanței de fond în sensul că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni este nelegală și netemeinică.
Potrivit prevederilor art. 181C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama printre altele, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
în contextul acestor prevederi legale, fapta inculpatului, având o alcoolemie de 1,90 gr. %o, de a conduce după lăsarea întunericului, pe un drum acoperit cu polei și intens circulat, un autoturism, faptă soldată cu deraparea și răsturnarea autovehiculului, prezintă gradul de pericol social al infracțiunii prevăzută de art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966.
în ce privește persoana inculpatului, acesta având calitatea de agent de poliție, avea obligația de a respecta și apăra legea și nu de a o încălca, prin comiterea cu intenție a unei infracțiuni.
Astfel fiind, fapta comisă de inculpat a pus în pericol viața, integritatea corporală și patrimoniul participanților la traficul rutier.
în raport de aceste date, înalta Curte constată că, în mod corect instanța de apel a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.O., împotriva deciziei penale nr. 213/ A din 8 iunie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurentul să plătească suma de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5974/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5785/2004. Penal → |
|---|
