ICCJ. Decizia nr. 6104/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin rechizitoriul nr. 368/P/2002 din 2 decembrie 2002, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a trimis în judecată inculpatul B.G., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de gravă, prevăzută de art. 174 - art. 176 lit. a) și b) C. pen.
Prin actul de sesizare s-a reținut că, în vara anului 2002, în urma unui conflict spontan intervenit între inculpat și părțile vătămate M.O.M. și B.C., acesta a aruncat asupra victimelor o substanță inflamabilă care a luat foc datorită temperaturii ridicate existente în zona respectivă precum și a existenței unui reșou electric în stare de funcționare. Drept urmare, victimele au suferit leziuni grave, iar viața numitei B.C. a fost pusă în primejdie.
Prin sentința penală nr. 32 din 20 februarie 2004, Tribunalul Olt, secția penală, a condamnat inculpat B.G. la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. (1) C. pen. și la 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 - art. 176 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat grațiată pedeapsa de 10 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen.
A obligat inculpatul să plătească 48.555.819 lei despăgubiri civile părții civile Spitalul județean Slatina, 30.000.000 lei despăgubiri civile părții civile B.C. și 10.000.000 lei, cu același titlu, părții civile M.O.M.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Cele două victime locuiau în blocul G. 6 din municipiul Slatina, unde locuia și inculpatul, temporar, îndeosebi în perioadele în care urma să încaseze pensia.
în ziua de 14 august 2002, acesta a venit în cămin, după ce consumase o anumită cantitate de băuturi alcoolice și s-a întâlnit cu victima B.C. care i-a cerut o țigară, cu împrumut.
Inculpatul a refuzat cererea victimei, iar aceasta din urmă s-a deplasat în capătul coridorului unde se afla și cealaltă parte vătămată, loc în care se afla amplasat un reșou pentru prepararea hranei.
Pe fondul unei stări de surescitare nervoasă deosebită, generată, între altele, de comportamentul șicanator frecvent al victimelor, precum și de boala psihică de care suferea inculpatul, acesta a intrat în camera sa, a luat, de sub chiuvetă, o sticlă în care se afla o substanță inflamabilă și de la mică distanță, a aruncat conținutul acesteia asupra celor două victime.
Datorită temperaturii ridicate din ziua respectivă, precum și căldurii degajate de reșoul electric, lichidul aruncat de inculpat s-a aprins.
Victimele au suferit leziuni care au necesitat 13-14 zile îngrijiri medicale, în cazul numitei O.M. și 30 zile îngrijiri medicale, în cazul victimei B.C., viața acesteia din urmă fiind pusă în primejdie.
Realizând consecințele faptei sale, inculpatul a aruncat pe fereastră recipientul în care se aflase substanța inflamabilă, acesta fiind găsit ulterior de organele de cercetare penală.
Pentru a schimba încadrarea juridică, instanța de fond a apreciat că inculpatul nu a urmărit ca fapta sa să pună în pericol viața victimelor, în condițiile în care discernământul său era diminuat, acesta se afla sub influența băuturilor alcoolice și nu cunoștea conținutul recipientului folosit.
împotriva hotărârii primei instanțe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, criticile privind greșita schimbare a încadrării juridice și neaplicarea măsurii de siguranță prevăzută de art. 113 C. pen., precum și inculpatul B.G., care a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Curtea de Apel Craiova, secția penală, prin decizia nr. 300 din 14 iunie 2004, a admis apelul declarat de procuror și a desființat sentința atacată numai pentru omisiunea aplicării dispozițiilor art. 113 C. pen.
Prin aceeași decizie, instanța a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii primei instanțe.
Pentru a menține încadrarea juridică dată de prima instanță, instanța de control judiciar a reținut, că în raport de împrejurările concrete în care s-a produs, urmarea asupra părții vătămate B.C., în mod corect s-a apreciat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. (1) C. pen.
împotriva acestei din urmă hotărâri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a declarat recurs, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 17 C. proc. pen.
S-a susținut că hotărârea primei instanțe, astfel cum a fost menținută de instanța de apel, este nelegală, pentru că faptei comise de inculpatul B.G. i s-a dat o greșită încadrare juridică.
De altfel, în raport de împrejurarea că holul, prin natura și destinația sa, este întotdeauna accesibil publicului, încadrarea juridică a faptei a fost greșit reținută și prin actul de sesizare a instanței, în infracțiunea prevăzută de art. 174 - art. 176 lit. a) și b) C. pen., în loc de infracțiunea prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i), art. 176 lit. a) și b) C. pen.
în concluzie, procurorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20, raportat la art. 174,art. 175 lit. i), art. 176 lit. a) și b) C. pen.
Recursul este fondat:
Infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., nu poate fi săvârșită decât cu intenție, în una din cele două modalități la care se referă art. 19 pct. 2 lit. a) și b) C. pen., în timp ce infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 din același cod, este săvârșită cu praeterintenție, particularizată prin intenție în ceea ce privește agresiunea exercitată și de culpă cu privire la rezultatul produs.
Inculpatul cunoștea caracteristicile lichidului aruncat asupra victimelor, acesta nefiind folosit întâmplător, într-un impuls de moment, ci adus în acest scop din camera sa.
Totodată, locuind de mai mult timp în imobilul menționat, inculpatul cunoștea poziționarea reșoului la capătul holului și știa că acesta este sub tensiune, în raport de împrejurarea că una dintre victime se găsea în apropierea acestuia.
Drept urmare, aruncând lichidul inflamabil asupra victimelor aflate lângă reșoul aflat sub tensiune și într-o zi deosebit de călduroasă, inculpatul a acționat cu intenția de a suprima viața părților vătămate, prevăzând, că în condițiile arătate, poate interveni decesul acestora.
Existența intenției este relevată și de aruncarea recipientului, după folosire, în scopul de a face să dispară un important mijloc de probă, iar concluziile raportului de expertiză medico-legală, în sensul că inculpatul avea discernământul diminuat și nu abolit, nu este în măsură a justifica schimbarea încadrării juridice de către prima instanță.
Ca atare, criticile formulate de procuror prin recurs, se constată a fi întemeiate sub acest aspect.
Pe de altă parte, prin art. 152 C. pen., s-a precizat că fapta se consideră săvârșită în public, între altele, atunci când aceasta a fost comisă într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană.
Definirea sintagmei "în public" prin textul legal menționat prezintă relevanță juridică în raport de împrejurarea că săvârșirea în aceste condiții a unei fapte intrând sub incidența legii penale duce la încadrarea acesteia, în cazurile determinate de partea specială a Codului penal, în forma agravantă a infracțiunii de bază.
Or, locul săvârșirii faptei, holul blocului menționat, reprezintă un loc care prin natura și destinația sa este totdeauna accesibil publicului, așa încât recursul se constată a fi fondat și sub aspectul acestei critici.
Așadar, condamnând inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 182 alin. (1) și art. 180 alin. (2) C. pen., instanța de fond, prin sentința pronunțată și menținută în apel, a dat o greșită încadrare juridică, așa încât hotărârile pronunțate în cauză sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 17 C. proc. pen.
în consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va admite recursul și va casa hotărârile atacate numai cu privire la încadrarea juridică dată faptei.
în baza art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunile de vătămare corporală, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. și de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i), art. 176 lit. a) și b) C. pen.
în raport de pericolul social concret al faptei, dar și de ansamblul împrejurărilor în care fapta a fost săvârșită, precum și de elementele ce caracterizează persoana inculpatului, astfel cum acestea sunt relevate de actele și lucrările dosarului, cu referire la lipsa antecedentelor penale, conduita bună a acestuia anterior săvârșirii infracțiunii, vârsta și starea sănătății, Curtea va reține circumstanțe atenuante judiciare în favoarea acestuia.
Rejudecând, Curtea va condamna inculpatul la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i), art. 176 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., pedeapsă apreciată ca fiind o ripostă socială corespunzătoare vinovăției inculpatului și aptă a asigura realizarea scopului și îndeplinirea funcțiilor acesteia, stabilite prin art. 52 C. pen.
Celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate au fost menținute.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6120/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6597/2004. Penal → |
|---|
