ICCJ. Decizia nr. 6086/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 124 din 18 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Timiș, în baza art. 211 alin. (2) lit. d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, a fost condamnat inculpatul R.M.I. la 5 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la data de 16 octombrie - 20 octombrie 1999 și de la 24 martie - 17 aprilie 2003.
A obligat inculpatul la 5 milioane lei, despăgubiri civile către partea civilă C.F.
A obligat inculpatul la 6 milioane lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanța a reținut că, în seara de 14 octombrie 1999, în jurul orelor 22,00 - 22,15, în timp ce partea vătămată se deplasa spre domiciliul său a simțit apropierea unei persoane, iar în momentul în care acesta a ajuns în fața sa l-a recunoscut pe inculpat care fără nici un motiv i-a aplicat o lovitură puternică în zona feței, doborându-l la sol, după care a continuat să-l lovească cu picioarele în zona feței deposedându-l totodată de un lănțișor de aur cu medalion sub forma de cruce cu Isus răstignit.
în momentul smulgerii lănțișorului, a căzut medalionul, autorul a aprins bricheta pentru a-l căuta pe jos, acest lucru permițându-i încă o dată victimei să-l recunoască pe autor ca fiind R.M.I.
Considerând că bijuteria sustrasă nu se ridică la valoarea așteptată, inculpatul a început să o buzunărească pe victimă, găsindu-i nouă bacnote de câte 50.000 lei pe care și-a însușit-o, părăsind apoi victima și locul faptei.
împotriva acestei sentințe inculpatul R.M.I. a declarat apel solicitând a se dispune achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Prin decizia penală nr. 142 din 19 aprilie 2004, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul inculpatului.
împotriva deciziei penale sus-menționată inculpatul în termen legal a declarat recurs, solicitând casarea hotărârilor pronunțate, și în temeiul art. 333 C. proc. pen., restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale.
Examinând cauza în raport de motivul invocat, cât și din oficiu Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente.
Instanțele în mod corect au reținut situația de fapt și vinovăția inculpatului în concordanță cu probele administrate respectiv declarațiile părții vătămate care în mod constant a arătat că a fost tâlhărită de inculpat, coroborate cu declarațiile martorilor audiați.
în speță instanțele au aplicat inculpatului o pedeapsă severă, nefăcând o corectă individualizare a acesteia în raport de pericolul social al faptei săvârșite și de persoana inculpatului.
Astfel gravitatea redusă a activității infracționale desfășurată de inculpat rezultă din cuantumul mic al pagubei produs părții vătămate respectiv contravaloarea unui lănțișor de aur și suma de 450.000 lei.
De asemenea, lipsa antecedentelor penale, vârsta inculpatului (19 ani), și-a întemeiat o familie și are un copil minor, constituie elemente de natură a caracteriza favorabil persoana acestuia și a impune acordarea de circumstanțe atenuante conform prevederilor legale menționate.
Ca atare în funcție de împrejurările arătate se impune aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. c) C. pen. și coborârea pedepsei sub minimul special de 5 ani închisoare, pentru a da eficiență prevederilor art. 52 din același cod, respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Așa fiind, în baza prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea a admis recursul declarat de inculpatul R.M.I. împotriva deciziei penale nr. 142 din 19 aprilie 2004 a Curții de Apel Timișoara s-a dispus conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6083/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6093/2004. Penal → |
|---|
