ICCJ. Decizia nr. 6114/2004. Penal. Art79 alin.1 din OUG 195/2002. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6114/2004
Dosar nr. 5283/2004
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Buzău, prin sentinţa penală nr. 89 din 15 ianuarie 2004, a condamnat pe inculpatul T.G. la pedeapsa de un an închisoare, pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 79 alin. (1) din OUG nr. 195/2002.
În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
S-a reţinut că, la 29 septembrie 2003, inculpatul T.G. a condus pe drumurile publice un autovehicul marca Aro 244 având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 0,95 gr. %o.
Tribunalul Buzău, prin Decizia penală nr. 76 din 26 februarie 2004, a admis apelul declarat de inculpat şi a redus pedeapsa aplicată la 6 luni închisoare, prin reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 413 din 27 aprilie 2004, a respins recursul declarat de inculpat.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, invocând dispoziţiile art. 409 şi art. 410 alin. (1) pct. 71 teza 1 C. proc. pen., susţinând că instanţele, condamnându-l pe inculpat nu au avut în vedere că fapta dedusă judecăţii nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Recursul în anulare este întemeiat, potrivit celor ce urmează.
În conformitate cu art. 345 alin. (2) C. proc. pen., condamnarea se pronunţă dacă instanţa constată că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.
Totodată, infracţiunea ca singur temei al răspunderii penale, este fapta care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală (art. 17 C. pen.).
De asemenea, conform art. 181 alin. (1) C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. Alin. (2) al aceluiaşi articol, prevede că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
În cauză, există suficiente elemente care să conducă la concluzia că, în raport de criteriile prevăzute de art. 181 alin. (2) C. pen., fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al infracţiunii deduse judecăţii.
Astfel, din actele dosarului rezultă că singura băutură alcoolică, 2 litri bere, a fost consumată de inculpat în ziua precedentă constatării infracţiunii, între orele 17,00 – 19,00.
A doua zi, la ora 8,25, inculpatul T.G. avea în sânge o îmbibaţie alcoolică de 0,95 gr. %o, iar la ora 9,25 de 0,70 gr. %o.
Ca atare, alcoolemia situată cu puţin peste limita legală de 0,80 gr. %o, era în descreştere.
De asemenea, se impune a fi menţionat că prin fapta comisă de inculpat nu s-a produs nici un rezultat socialmente periculos, acesta fiind oprit de organele de poliţie care efectuau un control de rutină.
Pe de altă parte, nu se poate ignora că inculpatul, în vârstă de 45 ani, nu are antecedente penale şi îşi asigură existenţa prin mijloace oneste, fiind conducător auto la S.C. C. S.A. Râmnicu Sărat, iar de existenţa permisului său de conducere depinde păstrarea locului de muncă.
În sfârşit, trebuie avută în vedere atitudinea procesuală corectă a inculpatului care a recunoscut constant comiterea faptei şi a fost cooperant cu organele judiciare şi care constituie, indiscutabil, un alt element de natură a caracteriza favorabil persoana acestuia.
Ca atare, dacă instanţele ar fi acordat semnificaţia cuvenită împrejurărilor de fapt menţionate, rezultate din actele dosarului, aveau suficiente motive să constate că fapta dedusă judecăţii nu prezintă gradul de pericol social al infracţiunii şi, în consecinţă, să dispună achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen.
În sensul celor menţionate, recursul în anulare este întemeiat şi urmează a fi admis, cu consecinţa casării hotărârilor pronunţate şi a achitării inculpatului în temeiul textelor menţionate.
Totodată, conform dispoziţiilor art. 91 C. pen., se va aplica inculpatului sancţiunea cu caracter administrativ de 2.000.000 lei amendă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 89 din 15 ianuarie 2004 a Judecătoriei Buzău, deciziei penale nr. 76 din 26 februarie 2004 a Tribunalului Buzău şi a deciziei penale nr. 413 din 27 aprilie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, privind pe intimatul condamnat T.G.
Casează hotărârile atacate.
Potrivit dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., cu referire la dispoziţiile art. 181 alin. (1) C. pen., achită pe inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 79 alin. (1) din OUG nr. 195/2002.
Conform dispoziţiilor art. 91 C. pen., aplică inculpatului o sancţiune cu caracter administrativ de 2.000.000 lei amendă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6089/2004. Penal. Art.312 alin.1 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6168/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
