ICCJ. Decizia nr. 6171/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6171/2004
Dosar nr. 5946/2004
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 956 din 28 iulie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpata O.A.M. la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen. (parte vătămată V.D.).
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 3 ani închisoare (parte vătămată Ş.M.).
Potrivit art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare pe care inculpata urmează a o executa.
S-a luat act că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.
S-a mai confiscat de la inculpată un cuţit folosit la săvârşirea infracţiunilor potrivit art. 118 lit. b) C. pen., iar în temeiul art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpată suma de 3.500.000 lei, sumă dobândită prin săvârşirea infracţiunilor.
În sfârşit, în temeiul prevederilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării pentru inculpată de la 12 noiembrie 2003.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti care a criticat-o sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor prin reţinerea circumstanţelor atenuante.
Instanţa de control judiciar, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 627 din 27 august 2004, a respins apelul declarat de parchet, motivat de circumstanţele personale ale inculpatei.
Instanţa de apel a reţinut că, periculozitatea socială a faptei este de netăgăduit, dar aceasta trebuie raportată şi la persoana inculpatei şi împrejurările în care s-a comis fapta, apreciind că nu se impune reformarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond.
Împotriva acestei decizii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs, susţinând că pedepsele aplicate sunt greşit individualizate.
S-a susţinut că împrejurările reţinute, faptul că inculpata era studentă la Universitatea de construcţii, nu are antecedente penale, a recunoscut fapta şi a născut un copil nu pot constitui circumstanţe atenuante, în condiţiile în care inculpata a săvârşit două infracţiuni de tâlhărie prin ameninţarea cu un cuţit, pe care uneia dintre părţi i l-a pus la gât, în plină stradă.
În atare situaţie, parchetul solicită casarea hotărârilor, înlăturarea circumstanţelor atenuante şi aplicarea unor pedepse orientate spre limita minimă a acestora.
Recursul este nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt dându-se încadrarea juridică legală faptelor şi făcându-se o justă individualizare a pedepselor prin respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Periculozitatea socială a faptei nu poate fi apreciată numai prin raportarea la evenimentele ce ţin de materialitatea faptei în sine ci şi de datele ce caracterizează persoana inculpatei şi împrejurările comiterii faptei.
Or, corect au reţinut instanţele că inculpata în pofida faptului că, a fost lipsită de o supraveghere atentă din partea familiei, mama acesteia decedând la 14 ani, a avut un comportament corect, urmând să dobândească o anumită calificare profesională.
Totodată se constată, că inculpata este şi mama unui copil născut în timpul detenţiei şi care suferă de o boală incurabilă, iar săvârşirea faptelor a fost determinată şi de consumul de droguri a cărei victimă a fost inculpata.
Aşa fiind, Curtea apreciază că pedepsele de câte 3 ani închisoare, aplicate inculpatei sunt suficiente pentru a asigura scopul educativ, preventiv dar şi de reinserţia acesteia în societate.
Pe cale de consecinţă, în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de parchet.
Se va deduce timpul arestării preventive a inculpatei de la 12 noiembrie 2003 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 627 din 27 august 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpata O.A.M.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatei de la 12 noiembrie 2003 la 22 noiembrie 2004.
Onorariul în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6169/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | ICCJ. Decizia nr. 6177/2004. Penal. Contestaţie în anulare.... → |
|---|
