ICCJ. Decizia nr. 6089/2004. Penal. Art.312 alin.1 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6089/2004
Dosar nr. 2674/2004
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 572 din 14 noiembrie 2003 a Tribunalului Galaţi, au fost condamnaţi inculpaţii:
- CHIRICUŢĂ VIRGIL, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de stupefiante, prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., raportat la art. 14 din Decretul nr. 466/1979, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 3 ani şi 7 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 292/2000 a Judecătoriei Galaţi, restul rămas neexecutat de 952 zile închisoare fiind contopit cu pedeapsa stabilită în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 7 luni închisoare, sporită la 4 ani şi 2 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
- A.I., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de stupefiante, prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., raportat la art. 14 din Decretul nr. 466/1979, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 3 ani şi 7 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru pedeapsa de 3 ani şi 5 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1492/2001 a Judecătoriei Galaţi, restul rămas neexecutat de 420 zile închisoare fiind contopit cu pedeapsa stabilită în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 7 luni închisoare, sporită de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepselor aplicate inculpaţilor timpul reţinerii de 24 ore din 11 octombrie 2002.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a cantităţii de 536 gr. mercur alb aflat în custodia I.P.J. Galaţi (câte 268 gr. de la fiecare inculpat).
În baza art. 189 şi art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata a câte 2.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 700.000 lei reprezintă onorariile apărătorilor din oficiu avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În ziua de 11 octombrie 2002, inculpaţii C.V. şi A.I. au fost depistaţi de organele de poliţie având asupra lor cantitatea de 536 gr. mercur alb pe care intenţionau să îl comercializeze.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces – verbal de percheziţie, raport de constatare tehnico – ştiinţifică, declaraţiile martorilor S.A., G.L., declaraţiile inculpaţilor.
Inculpatul C.V. a recunoscut săvârşirea faptei, declarând că avea cunoştinţă despre conţinutul recipientului, interzis la deţinere.
Inculpatul A.I. a declarat că nu cunoştea conţinutul sticlelor cu lichid.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 214 din 15 aprilie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaţilor, dispunând obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 1.500.000 lei din care câte 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii A.I. şi C.V.
Inculpatul A.I. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât nu a avut cunoştinţă despre conţinutul recipientului.
În subsidiar, a solicitat trimiterea spre rejudecare a cauzei instanţei de fond, deoarece inculpatul nu a putut să-şi formuleze apărările.
Într-un alt subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18, 6, 14 C. proc. pen.
Inculpatul C.V. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursurile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea nu sunt fondate.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanţele de judecată au stabilit vinovăţia inculpaţilor pe baza unei juste interpretări a dovezilor existente privind săvârşirea de către aceştia a faptelor reţinute în sarcina lor.
Inculpaţii au deţinut fără drept mercur alb, intenţionând comercializarea acestuia.
Ei au cunoscut natura bunului deţinut, acest fapt reieşind inclusiv din împrejurarea că sticluţele purtau inscripţia „mercur – uz stomatologic".
Apărarea inculpatului A.I., în sensul că a crezut că e vorba de vopsea nu e credibilă, pentru că inculpaţii nu ar fi intenţionat să comercializeze împreună 536 grame de vopsea, repartizate în trei sticluţe, densitatea şi greutatea specifică mercurului trădând natura reală a lichidului.
Inculpatului A.I. i s-a asigurat apărarea pe tot parcursul procesului penal prin desemnarea apărătorilor din oficiu, astfel că, deşi acesta nu s-a prezentat în faţa instanţei, dreptul său la apărare a fost realizat, potrivit dispoziţiile art. 6 şi art. 171 C. proc. pen.
Nici critica formulată de cei doi recurenţi inculpaţi privind modul de individualizare a pedepselor aplicate nu este întemeiată.
Inculpaţii au statut de recidivişti, A.I. a avut o atitudine procesuală nesinceră, împrejurări care nu justifică reducerea cuantumului pedepselor aplicate, acestea fiind orientate oricum spre minimul special prevăzut de lege şi proporţionalizate în conformitate cu scopul preventiv – educativ al sancţiunii penale cerut de articolul 52 C. pen.
Pentru aceste considerente şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul pentru apărarea din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.I. şi C.V. împotriva deciziei penale nr. 214 din 15 aprilie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă pe recurenţi să plătească statului câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6085/2004. Penal. Art.183 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6114/2004. Penal. Art79 alin.1 din OUG... → |
|---|
