ICCJ. Decizia nr. 6177/2004. Penal. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6177/2004
Dosar nr. 5573/2004
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2004
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Giurgiu, prin sentinţa penală nr. 357 din 14 noiembrie 2003, l-a condamnat pe inculpatul T.D.G. la 20 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. c), art. 176 C. pen.
S-a reţinut că la data de 29 iunie 2002, între inculpat şi soţia sa, victima T.P.D. au avut loc discuţii, care au degenerat în scandal, cu privire la suma de bani strânsă cu ocazia petrecerii „tăierii moţului" fiului lor mai mic. În cearta dintre soţi a intervenit şi soacra inculpatului, victima S.O., care a încercat să-l lovească, când acesta i-a aplicat mai multe lovituri cu sabia.
Instanţa de fond a mai constatat că inculpatul, înarmat cu o sabie, a lovit-o cu tăişul la mână, pe soacra sa după care şi-a urmărit soţia şi a tăiat-o iar ulterior, a anunţat organele de poliţie că le-a omorât pe cele două femei.
Din raportul medico – legal rezultă că moartea lui T.P.D. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii de tip central prin plăgi despicate craniene cu dilacerare corticală cerebrală şi secţiune cerebeloasă.
Cu privire la victima S.O., raportul medico – legal a constatat că moartea acesteia a fost violentă şi s-a datorat şocului hemoragic, consecutiv unor plăgi înjunghiate, abdomino – lombară, transfixiantă şi rado carpiană dreapta.
Prin Decizia penală nr. 727 din 8 decembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de parchet împotriva sentinţei primei instanţe, pe care a desfiinţat-o în parte şi în baza art. 174, art. 175 lit. c) şi art. 176 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la detenţiune pe viaţă şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute şi s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 1875 din 6 aprilie 2004, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G.D.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare condamnatului, invocând prevederile art. 386 lit. a) şi c) şi art. 10 alin. (1) C. proc. pen.
Contestatorul a susţinut, prin cererea depusă la dosar, că instanţa de fond nu i-a audiat un martor, în cauză nu s-a făcut aplicarea art. 73 şi art. 74 C. pen. şi a fost judecat pe baza unei declaraţii false.
Înalta Curte examinând contestaţia în anulare, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată că aceasta a fost formulată în termen, dar este inadmisibilă.
Condamnatul T.G.D. a introdus contestaţia la data de 15 aprilie 2004, în termenul de 10 zile de la începerea executării, prevăzut de art. 388 C. proc. pen., astfel încât nu este tardivă cum a susţinut reprezentantul parchetului.
Contestaţia în anulare este însă inadmisibilă, deoarece motivele invocate de condamnat, privind administrarea de noi probe şi reducerea pedepsei ca urmare a reţinerii unor circumstanţe atenuante, nu sunt dintre cele prevăzute în articolul 386 C. proc. pen., iar în sprijinul contestaţiei nu s-au depus sau invocat dovezi care să fie la dosar.
Contestatorul T.G.D. a fost prezent şi asistat la judecarea cauzei în recurs, infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) şi art. 176 lit. b) C. pen., pentru care a fost condamnat nu este dintre cele urmărite la plângerea prealabilă, astfel că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile prevăzute de art. 10 lit. f) – i) C. proc. pen., iar împotriva sa nu s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
În consecinţă, pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că este inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de condamnat, urmând a fi respinsă ca atare.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul T.D.G. împotriva deciziei penale nr. 1875 din 6 aprilie 2004 a Curţii Supreme de Justiţie.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6171/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6203/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
