ICCJ. Decizia nr. 6085/2004. Penal. Art.183 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6085/2004
Dosar nr. 2642/2004
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 194 din 12 februarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpatul C.N. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., art. 998 şi art. 999 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 20.000.000 lei, reprezentând daune materiale către partea civilă M.G.
S-a luat act că Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca şi C.A.S. a municipiului Bucureşti nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 3.000.000 lei către stat şi la plata sumei de 6.000.000 lei către partea civilă M.G. cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În dimineaţa zilei de 4 iulie 2000, victima M.N. a avut o altercaţie verbală cu vecinul său, inculpatul C.N., împrejurare în care acesta din urmă a lovit-o cu palma, victima s-a dezechilibrat şi, în cădere, s-a lovit de unul din piloni de la marginea trotuarului în regiunea inferioară a piciorului drept.
Victima a fost internată în spital cu diagnosticul „fractură bazicervicală a femurului drept cu deplasare în coxa-vară şi smulgerea micului trohanter".
La data de 11 iulie 2000 a decedat, moartea sa fiind violentă şi datorându-se insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecinţa unei bronhopneumonii survenite în evoluţia unei fracturi bazicervicale de femur drept, operată la o persoană cu afecţiuni organice cronice (raport medico-legal de necropsie nr. A 3/1091 din 27 iunie 2001 al I.N.M.L. prof. dr. Mina Minovici-Bucureşti).
Leziunile s-au putut produce prin cădere de la acelaşi nivel şi lovire de corp, plan dur.
Comisia de Avizare şi Control de pe lângă Institutul Naţional de Medicină Legală Bucureşti a aprobat concluziile raportului medico-legal de necropsie cu precizarea că între leziunile traumatice suferite de victimă şi cauza medicală a morţii există o legătură de cauzalitate indirectă.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângere penală, acte medico-legale, declaraţiile martorilor M.G., I.C., N.I., M.P., M.B., B.V., declaraţiile inculpatului, care a negat că în ziua de 4 iulie 2000 s-ar fi întâlnit şi ar fi avut vreun incident cu victima.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea sa în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Instanţa de control judiciar a apreciat că instanţa de fond a făcut o evaluare corespunzătoare şi amănunţită a materialului probator administrat în cauză, stabilind o situaţie de fapt corectă, precum şi o încadrare juridică corespunzătoare, însuşită de Curtea de Apel Bucureşti ca atare.
S-a reţinut însă că sentinţa este criticabilă sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, fiind necesar să se dea mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatului (vârsta şi persoana acestuia, modalitatea de comitere a faptei).
În consecinţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul inculpatului, a desfiinţat parţial sentinţa atacată şi a redus pedeapsa aplicată acestuia de la 4 ani închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Inculpatul C.N. a declarat recurs în termen legal împotriva acestei decizii penale şi a solicitat achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât nu el a săvârşit fapta.
Temeiul juridică al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanţele de judecată au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, dând faptei săvârşite de acesta încadrarea juridică legală şi temeinică.
Declaraţiile martorilor au fost analizate şi coroborate judicios, din conţinutul acestora rezultând în mod indubitabil faptul că între părţi a avut loc pe data de 4 iulie 2000 o altercaţie, în urma căreia inculpatul C.N. a lovit victima cu palma, dezechilibrând-o, în cădere, victima M.N. şi-a fracturat femurul drept.
Victima a relatat acest incident martorilor M.G., M.B., M.P., B.V., depoziţiile acestora fiind confirmate şi de cele ale martorului ocular I.C., precum şi ale martorului N.I.
Relatările acestor martori se complinesc şi se susţin reciproc, făcând dovada modului în care s-a comis infracţiunea de către inculpat, ele neputând fi înlăturate pentru motive de subiectivism sau nesinceritate.
De altfel, situaţia de fapt, astfel cum rezultă ea din probele testimoniale arătate, este confirmată şi de constatările cuprinse în actele medicale care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Instanţa de judecată a reţinut în mod judicios existenţa legăturii de cauzalitate între fapta săvârşită de inculpat şi rezultatul acţiunii acestuia, decesul victimei.
Rezultatul letal nu a fost urmărit de inculpat, care nici nu l-a prevăzut, deşi trebuia şi putea să-l prevadă, moartea victimei producându-se din culpă.
Ceea ce este însă esenţial este că acest rezultat nu s-ar fi produs fără acţiunea făptuitorului de a lovi victima, celelalte împrejurări referitoare la existenţa unui organism tarat asupra căruia s-a produs agresiunea fiind concurente, iar nu determinante pentru instalarea morţii.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că soluţia de condamnare a inculpatului C.N., pentru săvârşirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., este legală şi temeinică.
Individualizarea pedepsei s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 72 şi art. 52 C. pen., instanţa de apel dând eficienţă sporită împrejurărilor favorabile inculpatului şi aplicându-i acestuia circumstanţe legale care au condus la reducerea pedepsei la 2 ani şi 6 luni închisoare.
Întrucât criticile formulate nu sunt întemeiate, iar Curtea nu a constatat existenţa altor motive de casare, recursul inculpatului urmează a fi respins ca nefondat.
Recurentul va fi obligat să plătească statului şi părţii civile cheltuieli judiciare.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) şi art. 193 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 245 din 6 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe inculpat să plătească suma de 6.000.000 lei cheltuieli judiciare către intimata partea civilă M.G.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6082/2004. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 6089/2004. Penal. Art.312 alin.1 c.pen. Recurs → |
|---|
