ICCJ. Decizia nr. 6169/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6169/2004
Dosar nr. 6041/2004
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 957 din 30 iulie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost condamnat inculpatul G.V. la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat arestarea preventivă a acestuia începând cu data de 21 octombrie 2003 la zi.
În latură civilă, inculpatul a fost obligat să plătească Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti, suma de 8.920.194 lei şi dobânda legală aferentă, luându-se act, că partea vătămată N.N., nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că din căsătoria inculpatului G.V. cu G.A., fiica victimei N.N., de care a divorţat, a rezultat minorul G.C.A. pe care făptuitorul îl vizita în locuinţa fostei soţii.
În ziua de 17 octombrie 2003, motivează prima instanţă, inculpatul şi-a vizitat copilul la domiciliul părţii vătămate N.N., din Bucureşti, victima i-a permis făptuitorului accesul în apartament, acesta întâlnindu-se cu fosta soţie G.A. şi concubinul acesteia, cetăţeanul american J.F.
Martora G.A. i-a cerut inculpatului să plece, deoarece nu şi-a anunţat în prealabil vizita.
Tribunalul a mai constatat că în altercaţia care a avut loc în holul locuinţei, inculpatul a scos din sacoşa pe care o avea un cuţit, cu care a lovit-o pe partea vătămată N.N. de cinci ori, provocându-i plăgi înjunghiate care au necesitat pentru vindecare 23-25 zile de îngrijiri medicale şi i-au pus în primejdie viaţa, astfel cum se concluzionează în raportul de expertiză medico-legală A1/11372/2003 efectuat de I.N.M.L. Prof. Mina Minovici Bucureşti. Ulterior inculpatul a părăsit locuinţa, în fugă, fiind observat de unul din vecinii martorului I.D.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 720/ A din 30 septembrie 2004, a admis apelurile declarate de parchet şi de inculpat, a desfiinţat în parte sentinţa şi în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în cea de tentativă la omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., pentru care l-a condamnat pe G.V. la 5 ani închisoare, menţinând restul dispoziţiilor hotărârii atacate.
Curtea a reţinut că agresiunea asupra părţii vătămate a avut loc în apartamentul acesteia şi al fostei soţii G.A. şi în atare condiţii fapta inculpatului nu a fost săvârşită în public, în sensul prevăzut de dispoziţiile art. 152 C. pen. şi în acest caz nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de dispoziţiile art. 175 lit. i) C. pen.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul G.V. solicitând reducerea pedepsei prin aplicarea prevederilor art. 74 şi art. 76 C. pen., în raport cu circumstanţele sale personale, şi ţinând seama că a săvârşit fapta, în condiţiile prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., în starea de puternică tulburare provocată de comportamentul agresiv al fostei sale soţii G.A. şi concubinul acesteia.
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar rezultă că instanţele au reţinut în mod temeinic situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, în concordanţă cu probele administrate, făcând şi o încadrare juridică corectă a faptei.
Existenţa stării de tulburare ce caracterizează circumstanţa atenuantă a provocării se circumscrie la momentul săvârşirii faptei când, pe plan obiectiv, ea a fost determinată de un act de provocare din partea victimei.
Din coroborarea declaraţiilor părţii vătămate N.N. cu cele ale martorilor G.A. şi J.F., prezenţi la locul săvârşirii faptei, rezultă că inculpatul, fără a-şi anunţa în prealabil vizita, a venit la domiciliul fostei soţii, să-şi vadă copilul şi la solicitarea justificată a acesteia de a părăsit apartamentul a scos un cuţit din sacoşă pentru a lovi şi numai întâmplarea a făcut ca între cei doi să intervină fosta soacră, care a fost lovită de făptuitor de cinci ori cu cuţitul.
Din aceleaşi probe rezultă că inculpatul era violent, a mai avut discuţii neprincipiale cu fosta soţie pe care o ameninţa că o omoară şi provoca scandaluri în locuinţa acesteia.
În raport cu modul desfăşurării faptelor, nu se poate reţine că inculpatul a acţionat spontan, sub stăpânirea unei puternice tulburări, în condiţii de natură să atragă aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., atâta vreme cât el a provocat scandalul în locuinţa fostei soţii, a venit înarmat cu un cuţit pentru a o ameninţa şi i-a aplicat cinci lovituri părţii vătămate N.N. care s-a interpus între cei doi, provocându-i plăgi înjunghiate care au pus în primejdie viaţa victimei.
Ţinând seama de toate împrejurările faptei, de pericolul acesteia ca şi de persoana făptuitorului, Înalta Curtea constată, de asemenea, că nu se pot reţine nici celelalte circumstanţe atenuante, prevăzute de art. 74 C. pen. şi că nu este cazul să se micşoreze pedeapsa aplicată.
În consecinţă, recursul declarat de inculpat urmează să fie respins în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Întrucât recurentul este arestat în această cauză, conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă detenţia acestuia începând cu data de 21 octombrie 2003 la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.V. împotriva deciziei penale nr. 720/ A din 30 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 21 octombrie 2003 la 22 noiembrie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6168/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6171/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
