ICCJ. Decizia nr. 6156/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 155 din 4 iunie 2003, Judecătoria Târgu Secuiesc a condamnat inculpatul B.T. la 4 luni închisoare, pentru infracțiunea de tăiere de arbori fără drept, prevăzută de art. 31 alin. (2) din O.G. nr. 96/1998, modificată și completată prin Legea nr. 75/2002, cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. d) C. pen. și la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori tăiați fără drept, prevăzută de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. d) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (1) din Legea nr. 75/2002 și, respectiv, din infracțiunea prevăzută de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 26/1996.
S-a reținut că, la data de 16 noiembrie 2002, inculpatul a transportat 85 buc. pomi de iarnă, legați în pachete de câte 5 buc., cu autocamionul, condus de martorul S.T.
în zona depozitelor S.N.P. P., acesta a fost oprit de organele de poliție, ocazie cu care s-a constatat că inculpatul nu posedă acte legale pentru tăiere.
Inculpatul a recunoscut în fața organelor de cercetare și de urmărire penală că pomii de crăciun au fost tăiați de el, cu toporul, în aceeași zi, în sectorul forestier Ghelința, în zona Jacău, aparținând O.S. Covasna.
Tribunalul Covasna, prin decizia penală nr. 163/ A din 14 iulie 2003, a respins apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii primei instanțe, reținând că nu se poate face aplicația în cauză a art. 181C. pen., în raport de împrejurarea că afirmațiile inculpatului că cea mai mare parte a pomilor de crăciun provin din tăierea unor vârfuri de brazi tăiați anterior de către altcineva nu sunt susținute de materialul probator administrat.
Prin decizia penală nr. 778/ R din 26 septembrie 2003, Curtea de Apel Brașov, secția penală, a respins recursul declarat de inculpat împotriva acestei din urmă hotărâri, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că în mod corect instanța de apel a apreciat că nu se poate susține că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, în raport de împrejurarea că stabilind corect starea de fapt, instanțele au constatat că inculpatul, deși nu avea aprobare, a tăiat cu toporul un număr însemnat de brazi pe raza O.S. Covasna.
împotriva celor trei hotărâri pronunțate în cauză, procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație a declarat recurs în anulare, întemeiat pe art. 410 alin. (1) partea I pct. 3 teza I C. proc. pen.
S-a susținut că hotărârile atacate au fost pronunțate cu încălcarea legii, în sensul că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
în concluzie, procurorul general a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate și, în rejudecare, achitarea inculpatului pentru infracțiunile deduse judecății, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Recursul este fondat:
Potrivit art. 1 C. proc. pen. "procesul penal are ca scop constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală".
Din economia textului menționat rezultă că procesul penal nu poate fi privit exclusiv ca o activitate de represiune ci ca una desfășurată pentru tragerea la răspundere doar a persoanei care a comis o infracțiune.
Pe de altă parte, potrivit art. 17 alin. (2) C. pen., "infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale".
Prin alin. (1) al aceluiași articol, a fost definită infracțiunea, prin trăsăturile sale esențiale, ce se cer a fi îndeplinite cumulativ, ca fiind "fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală".
Drept urmare, toate reglementările speciale în materie penală vor trebui examinate de instanțe prin prisma definiției generale a infracțiunii, numai astfel un făptuitor putând fi tras la răspundere penală.
Așa fiind, nu orice neconformare normelor legale constituie temei al angajării răspunderii penale ci, exclusiv, în acele situații în care fapta comisă, contrară legii, întrunește trăsăturile esențiale ale infracțiunii, determinate în art. 17 alin. (1) C. pen.
în consecință, va fi contrară legii orice hotărâre penală în cazurile în care condamnarea privește săvârșirea unei fapte cu caracter civil comercial, administrativ, disciplinar, după caz, pe care legea penală nu a prevăzut-o ca infracțiune.
în cauză, situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanțe nu se contestă.
însă, potrivit art. 1 lit. n) din Legea nr. 31/2000 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, constituie contravenție silvică și se sancționează cu închisoare de la 2 luni la 6 luni sau cu amendă de la 10.000.000 lei la 30.000.000 lei, tăierea și însușirea fără drept de arbori ornamentali sau pomi de iarnă din pădurile proprietate de stat sau privată ori de pe terenuri cu vegetație forestieră din afara fondului forestier național sau vânzarea și transportul acestora, fără să fie însoțite de documentele legale de proveniență.
în raport de dispozițiile legale menționate, instanțele de judecată trebuiau să constate că fapta inculpatului, care, la 16 noiembrie 2002, a tăiat 85 pomi de iarnă și i-a ridicat, constituie contravenție.
Dispunând în sensul condamnării inculpatului pentru o faptă neprevăzută de legea penală, care, constituie contravenție în sensul dispozițiilor legale menționate, instanțele au pronunțat hotărâri supuse cazului de casare prevăzut în art. 3859alin. (1) pct. 13 C. proc. pen., corespunzător temeiului înscris în art. 410 alin. (1) partea I pct. 3 din același cod, invocat de procurorul general.
în consecință, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 4141, raportat la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea a admis recursul în anulare, a casat hotărârile atacate numai cu privire la greșita condamnare a inculpatului pentru infracțiunile silvice menționate. Rejudecând cauza, în limitele arătate, Curtea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., achită inculpatul B.T., pentru infracțiunile menționate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6214/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6032/2004. Penal → |
|---|
