ICCJ. Decizia nr. 6307/2004. Penal

Tribunalul Galați, secția penală, prin sentința penală nr. 138 din 10 martie 2004, a condamnat pe inculpatul P.V. la 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) și i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 lit. b) C. pen.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

în ziua de 13 martie 2003, în jurul orelor 18,00, în timp ce inculpatul și partea vătămată P.I. se aflau în barul Garaj, din Tecuci, unde stăteau împreună la o masă, între aceștia și au iscat discuții contradictorii, determinate de faptul că ultimul i-a reproșat primului că se întâlnește des cu soția sa.

Pe fondul acestor discuții, inculpatul a împins-o pe partea vătămată, care a și căzut; apoi, când se afla la pământ, partea vătămată a fost prinsă cu mâna de păr de către inculpat, care i-a tăiat o șuviță de păr din cap, cu un briceag; tot în acel timp, inculpatul, cu briceagul a tăiat-o pe partea vătămată în zona abdominală.

Ulterior, partea vătămată a fost internată în spital, cu diagnosticul plagă tăiată în regiunea hipocondrului drept, iar la examenul medico-legal s-a constatat că leziunea traumatică produsă, prin lovire cu obiect înțepător-tăietor (cuțit) a pus în primejdie viața victimei și că necesită pentru vindecare 30-35 zile îngrijiri medicale.

S-a reținut, apoi, că, partea vătămată a avut o atitudine provocatoare, care a produs în psihicul inculpatului o puternică tulburare, sub imperiul căreia a ripostat; atitudinea provocatoare a părții vătămate a constat în aceea că i-a reproșat inculpatului faptul că se întâlnește des cu soția sa.

Curtea de Apel Galați, secția penală, prin decizia penală nr. 542 din 1 octombrie 2004, a admis apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați și al inculpatului; a desființat în parte sentința, în sensul că a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) și i) C. pen., în art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

în ce privește apelul parchetului, prin care s-a vizat și înlăturarea scuzei provocării, s-a reținut că sub acest aspect este nefondat.

împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, susținând că cele două hotărâri sunt nelegale, în partea în care s-a reținut scuza provocării, în favoarea inculpatului.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Or, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, inclusiv declarațiile inculpatului, în împrejurările concrete ale comiterii infracțiunii, afirmațiile părții vătămate, care se afla la aceeași masă cu inculpatul, cum că acesta se întâlnește des cu soția sa, nu au adus o atingere gravă demnității inculpatului, iar acte de violență ori alte fapte ilicite grave nu s-au săvârșit.

De altfel, așa cum rezultă din declarațiile martorei D.N., inculpatul a determinat discuția contradictorie și conflictul, cerându-i părții vătămate să plece de la masă și reproșându-i că se poartă urât cu soția sa, după care a fost acuzat de partea vătămată că trăiește cu soția sa.

Așadar, față de cele arătate, rezultă că în mod nejustificat s-a reținut în favoarea inculpatului scuza provocării.

în consecință, soluția adoptată în cauză este nelegală și netemeinică, iar recursul fondat, a fost admis, casată decizia atacată, precum și sentința primei instanțe și s-a rejudecat cauza: în baza art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6307/2004. Penal