ICCJ. Decizia nr. 6210/2004. Penal. Plîngere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6210/2004
Dosar nr. 5488/2004
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 61 din 25 februarie 2004, Judecătoria Năsăud a respins plângerea formulată de petentul B.I., menţinând rezoluţia dată de procuror prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud din 4 februarie 2002, în dosar nr. 938/P/2001.
A obligat pe petent să plătească statului suma de 100.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, petentul I.B. a solicitat anularea Ordonanţei Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud dată la 4 februarie 2002, în dosarul nr. 938/P/2001, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor B.I. şi B.L., ambii cercetaţi sub aspectul comiterii infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen., întrucât faptei îi lipsesc elementele constitutive ale infracţiunii.
În motivarea plângerii, petentul a susţinut că fapta comisă de cei doi învinuiţi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune astfel că, în mod greşit parchetul a dispus scoaterea lor de sub urmărire.
S-a reţinut, în fapt, că la data de 24 august 1997, între partea vătămată I.B. şi învinuitul B.I., asociat unic la S.C. B. S.R.L. SANT, s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată, având ca obiect autocamionul marca Saviem, proprietatea societăţii comerciale sus-menţionate, stabilindu-se ca preţ de vânzare suma de 25.000.000 lei, care să fie achitată în parte la data încheierii convenţiei, iar restul sumei să fie achitată eşalonat la B. Bistriţa, Filiala Rodna, unde societatea comercială a contractat un împrumut.
Cumpărătorul I.B. şi-a achitat obligaţia de plată conform convenţiei ,dar autocamionul nu a putut fi înscris pe numele acestuia întrucât exista un gaj asupra lui, astfel că părţile au încheiat două noi convenţii prin care au convenit să închirieze acelaşi autovehicul părţii vătămate, pentru ca aceasta să-l poată folosi.
S-a mai reţinut că partea vătămată a acţionat pe învinuiţi în instanţă pe calea unei acţiuni civile pentru a fi obligaţi la plata unor despăgubiri, cauză ce a format obiectul dosarului nr. 2841/2000.
De asemenea, s-a reţinut că, tot în cadrul unui proces civil, prin sentinţa civilă nr. 2030/2001, pronunţată în dosarul nr. 1824/2001, S.C. B. S.R.L. SANT, ai căror administratori sunt cei doi învinuiţi, a fost obligată să facă demersurile necesare pentru transferarea autocamionului marca Saviem pe numele părţii vătămate I.B.
În raport de toate aceste aspecte, Judecătoria Năsăud a apreciat că în mod just s-a reţinut prin ordonanţă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen., deoarece vânzătorul nu a indus în eroare pe cumpărător, neurmărind obţinerea unui fals material injust şi ca atare, plângerea formulată de petent, în baza art. 2781 C. proc. pen., este neîntemeiată.
Împotriva sentinţei penale, în termenul legal, au declarat recurs petenţii I.B., Şt.N.I. şi Şt.A.
În recursul declarat de petentul I.B. s-a solicitat admiterea, casarea hotărârii atacate şi rejudecând să se dispună încetarea procesului penal faţă de inculpatul B.I., întrucât a intervenit decesul acestuia, iar în ce priveşte pe inculpata B.L. să se dispună condamnarea ei pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen. şi obligarea acesteia la plata daunelor materiale, în cuantum de 25.000.000 lei actualizate la zi, precum şi la plata daunelor morale, în sumă de 50.000.000 lei.
În subsidiar, recurentul I.B. a solicitat trimiterea cauzei la organele de cercetare penală pentru continuarea cercetărilor faţă de învinuiţi, sub aspectul comiterii infracţiunii de înşelăciune.
Recurenţii Şt.A. şi Şt.N.I. nu au motivat recursul.
Tribunalul Bistriţa Năsăud, prin Decizia penală nr. 115/ R din 30 iunie 2004, a admis recursurile declarate de petenţii B.I., Şt.N.I. şi Şt.A., a casat în totalitate sentinţa penală nr. 61 din 25 februarie 2004, pronunţată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr. 346/2004, şi a dispus scoaterea dosarului de pe rol şi înaintarea lui la Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud pentru a soluţiona, conform art. 278 C. proc. pen., plângerea petenţilor - recurenţi, formulată împotriva ordonanţei procurorului din 4 februarie 2002, din dosarul penal nr. 938/P/2001, de scoatere de sub urmărire penală a învinuiţilor B.I. şi B.L., cercetaţi sub aspectul comiterii infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen.
În motivarea acestei soluţii, tribunalul a reţinut următoarele:
„Potrivit art. 278 C. proc. pen., plângerea împotriva hotărârilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de Prim-procurorul parchetului. Conform art. 2781 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care Prim-procurorul parchetului nu a soluţionat plângerea în termen de 20 de zile, prevăzut de art. 277, termenul de 20 de zile prevăzut de alin. (1) al art. 2781 curge de la data expirării termenului de 20 de zile".
S-a mai reţinut că: „În speţă, plângerea formulată de recurent împotriva ordonanţei menţionate, nu a fost soluţionată de prim-procuror în cele 20 de zile prevăzute de lege ci a fost înaintată spre soluţionare de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud, înainte de împlinirea termenului la data de 4 februarie 2004, instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă, respectiv Judecătoriei Năsăud.
Constatând că Judecătoria Năsăud a fost sesizată şi investită cu soluţionarea plângerii fără ca termenul de 20 de zile prevăzut de art. 2781 alin. (2) C. proc. pen., să fi expirat, tribunalul reţine că soluţionarea pe fond a plângerii prin sentinţa penală nr. 61 din 25 februarie 2004 este nelegală".
Împotriva deciziei penale menţionate mai sus, petiţionarii au formulat nu nou recurs, pe care, prin Decizia penală nr. 537 din 8 septembrie 2004, Curtea de Apel Cluj l-a respins, ca inadmisibil, cu motivarea că hotărârea de dezinvestire dată de tribunal, este o hotărâre definitivă care nu este supusă nici unei căi de atac şi prin urmare, recursul declarat de petiţionari este inadmisibil.
Nemulţumit şi de această din urmă decizie penală, petentul I.B. a declarat recurs, criticând hotărârile pronunţate ca netemeinice şi nelegale, susţinând că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune.
Recursul declarat de petent este inadmisibil.
Potrivit art. 3851 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs „deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de tribunalele judeţene, tribunalele militare teritoriale, curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor".
Or, în cauză, Decizia nr. 537 din 8 septembrie 2004 a Curţii de Apel Cluj, care a fost atacată cu recurs de petentul I.B., este dată în recurs, încât nu mai putea fi atacată cu un alt recurs.
În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de petentul I.B., ca inadmisibil şi va dispune conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul I.B. împotriva deciziei penale nr. 537 din 8 septembrie 2004 a Curţii de Apel Cluj.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6280/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6209/2004. Penal. Art.215 c.pen. Recurs → |
|---|
