ICCJ. Decizia nr. 6213/2004. Penal. Art.208,209 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6213/2004
Dosar nr. 5349/2004
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1030 din 19 august 2003, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a condamnat, printre alţii, pe inculpatul V.Ş. la un an închisoare, pentru infracţiunea de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod.
În baza art. 861, raportat la art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, aplicată sus-numitului inculpat prin sentinţa penală nr. 1119 din 22 octombrie 2002 a aceleiaşi instanţe şi a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute 2 ani şi 6 luni închisoare.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că la 9 aprilie 2003, inculpatul a primit de la N.I.V., un volan din imitaţie de lemn de mahon şi o cheie tip oarbă, cunoscând că provin din săvârşirea unei infracţiuni de furt.
Apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei a fost respins prin Decizia penală nr. 1407 din 6 octombrie 2003.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 2443 din 11 noiembrie 2003, a admis recursul declarat de inculpat, a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare în pedepsele componente, a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 863 şi ale art. 83 C. pen. şi în baza dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat graţiată pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de un an închisoare aplicată în cauză.
Împotriva hotărârii instanţei de recurs, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, considerând-o a fi fost pronunţată cu încălcarea legii, respectiv, aplicarea dispoziţiilor, privind graţierea este contrară legii.
Recursul în anulare este fondat.
Conform art. 1 lit. a) din Legea nr. 543 din 1 octombrie 2002, modificată, se graţiază în întregime pedepsele cu închisoare până la 5 ani inclusiv, iar potrivit art. 4 din acelaşi act normativ, prevederile art. 1 nu se aplică celor condamnaţi pentru infracţiuni săvârşite în stare de recidivă şi celor care sunt recidivişti prin condamnări anterioare.
Verificând fişa de cazier judiciar a inculpatului, este de reţinut că acesta a fost condamnat anterior, prin sentinţa penală nr. 1119 din 22 octombrie 2002 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, la un an şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 861 C. pen., pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen.
Fapta din cauză a fost săvârşită la 9 aprilie 2003, inculpatul fiind deci, recidivist postcondamnatoriu aşa cum prevede art. 37 lit. a) C. pen., stare corect reţinută de instanţă. Ca atare, inculpatul a dobândit calitatea de recidivist, datorită acesteia fiind exclus de la beneficiul graţierii, chiar dacă la data săvârşirii infracţiunii ce a atras iniţial această pedeapsă, el era infractor primar.
În situaţia aceasta, prevederile art. 1 din Legea nr. 543/2002 nu-i mai erau incidente, graţierea pedepsei ce a constituit primul termen al recidivei fiind nelegală.
De asemenea, potrivit art. 83 C. pen., dacă în cursul termenului de încercare, condamnatul a săvârşit din nou o infracţiune, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru infracţiunea săvârşită, hotărârea primei instanţe, fiind legală şi temeinică.
Ca atare, recursul în anulare fiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 4141 C. proc. pen., cu referire la dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. a) din acelaşi cod, va fi admis şi se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva deciziei penale nr. 2443 din 11 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpatul V.Ş.
Casează Decizia atacată, în sensul că respinge recursul declarat de inculpatul V.Ş., împotriva deciziei penale nr. 1407/ A din 6 octombrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, prin care s-a menţinut hotărârea instanţei de fond.
Onorariul în sumă de 400.000 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6212/2004. Penal. Legea nr.284/1947. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 6222/2004. Penal. Amânare executare... → |
|---|
