ICCJ. Decizia nr. 6201/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6201/2004
Dosar nr. 5078/2004
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa nr. 967 din 30 octombrie 2003, au fost condamnaţi inculpaţii:
- R.A., R.M. şi F.M. la câte 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor [(art. 64 lit. a) şi b) C. pen.)], pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) [(prin schimbarea încadrării juridice, în sensul înlăturării art. 209 alin. (3) lit. j) C. pen.)];
- G.C., B.B. şi C.M. la câte 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor [(art. 64 lit. a) şi b) C. pen.)], pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) [(prin schimbarea încadrării juridice, în sensul înlăturării art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen.)].
Totodată, instanţa a făcut aplicare art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), a menţinut starea de arest, a dedus prevenţia de la 19 februarie 2003 la zi, pentru inculpatul R.A., de la 20 februarie 2003 la zi, pentru inculpatul B.B. şi de la 24 februarie 2003 la zi, pentru ceilalţi inculpaţi (R.M., G.C., C.M., F.M.) şi a luat act că prejudiciul cauzat S.A.A.F. S.A. a fost acoperit integral, prin restituirea bunurilor sustrase.
S-a reţinut că:
- în perioada 14 - 28 februarie 2003, inculpaţii au sustras, prin demontare 44 tampoane de la vagoanele de marfă în antestaţia CF Periş;
- la 18 februarie 2003, organele de poliţie au surprins mai multe persoane care transportau, cu un cărucior, tampoanele sustrase, către un centru de colectare a fierului vechi şi, cu excepţia inculpatului R.A., au reuşit să fugă;
- piesele sustrase, componente ale unor vagoane de marfă scoase din circulaţie de 15 ani şi destinate casării, au fost restituite părţii vătămate S.A. A.F. S.A.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 788 din 22 decembrie 2003, a admis apelurile declarate de parchet (vizând schimbarea încadrării juridice şi lipsa încheierii în care s-au consemnat dezbaterile în fond) şi inculpaţi (vizând reducerea pedepselor) şi a desfiinţat sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, menţinând starea de arest.
S-a reţinut că sentinţa este lovită de nulitate, deoarece din dosarul cauzei lipseşte încheierea în care s-au consemnat dezbaterile şi s-a amânat pronunţarea.
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa nr. 612 din 6 mai 2004, i-a condamnat pe inculpaţi, după cum urmează:
- pe inculpaţii R.A., R.M. şi F.M. la câte 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b), art. 74 lit. c), art. 76 lit. c) şi art. 80 C. pen. [(prin schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen.)];
- pe inculpaţii G.C. şi B.B. la câte un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. c) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice, în sensul înlăturării art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen.);
- pe inculpatul C.M. la un an şi 3 luni închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. c) C. pen. [(prin schimbarea încadrării juridice, în sensul înlăturării art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP))].
Totodată, instanţa a făcut aplicarea art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), a interzis inculpaţilor R.A. şi R.M. să se afle în municipiul Bucureşti timp de 3 ani după executarea pedepsei, a menţinut starea de arest, a dedus prevenţia de la 19 februarie 2003, la zi pentru inculpatul R.A., de la 20 februarie 2003 la zi, pentru inculpatul B.B., de la 24 februarie 2003 la zi, pentru inculpaţii R.M., G.C. şi C.M. şi de la 11 martie 2003 la zi, pentru inculpatul F.M. şi a luat act că prejudiciul cauzat S.A.A.F. S.A. a fost acoperit prin restituire, iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
S-a reţinut o situaţie de fapt identică cu situaţia de fapt reţinută de prima instanţă de fond, cu următoarele deosebiri:
- inculpatul C.M. a participat doar la un singur act de sustragere;
- atitudinea sinceră, de cooperare a inculpaţilor, gradul lor redus de instruire şi împrejurarea că sunt întreţinători de familie şi cu copii minori impun acordarea de circumstanţe atenuante judiciare şi reducerea pedepselor sub minimul prevăzut de lege;
- eventualele tendinţe infracţionale ale inculpaţilor R.A. şi R.M., generate de marile aglomerări urbane pot fi prevenite prin interdicţia de a se afla în Bucureşti.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel parchetul şi inculpatul G.C.
În apelul Ministerului Public este criticată hotărârea primei instanţe sub aspectul schimbării încadrării juridice şi individualizării pedepselor susţinându-se că:
- bunurile sustrase fac parte din infrastructura feroviară şi în cauză nu s-a stabilit dacă la data comiterii faptei (februarie 2003) vagoanele de marfă de la care s-a demontat cele 44 tampoane erau într-adevăr scoase din circulaţie;
- recrudescenţa infracţională contra patrimoniului impune aplicarea unor pedepse mai severe.
Inculpatul G.C. nu şi-a motivat apelul şi în şedinţa publică din 2 august 2004 a declarat că îşi retrage această cale de atac.
Prin Decizia nr. 561/ A din 2 august 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul G.C.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice a faptelor, a reţinerii greşite a stării de recidivă în sarcina inculpaţilor R.A. şi R.M., a omisiunii de a revoca graţierea şi suspendarea condiţionată a pedepsei aplicate inculpatului G.C. printr-o hotărâre anterioară, precum şi pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor, al căror cuantum este insuficient pentru reeducarea acestora.
În concret, se arată că nu se justifica înlăturarea alin. 3 lit. f) al art. 209 C. pen., în raport de faptul că tampoanele sustrase se încadrează în categoria pieselor a căror lipsă afectează siguranţa circulaţiei feroviare.
Cu ocazia soluţionării recursului, procurorul de şedinţă nu a mai susţinut acest motiv de recurs.
De asemenea, s-a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului R.M. prin sentinţa penală nr. 1032 din 30 noiembrie 1999 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti nu poate constitui primul termen al recidivei postexecutorii reţinute în sarcina sa, deoarece a intervenit reabilitarea de drept în luna decembrie 2002; pe de altă parte, prin aceeaşi sentinţă penală, faţă de inculpatul R.A. s-a încetat procesul penal, constatându-se intervenită prescripţia specială a răspunderii penale, astfel că nici în sarcina acestui nu se pot reţine dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
O altă critică priveşte faptul că instanţele au omis să revoce pedeapsa de 5 luni închisoare, cu aplicarea art. 81 C. pen., la care a fost condamnat inculpatul G.C. prin sentinţa penală nr. 1381/2000 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, graţiată la 16 octombrie 2002, întrucât fapta dedusă judecăţii a fost comisă atât în termenul de încercare al suspendării condiţionate, cât şi în termenul de 3 ani prevăzut de art. 7 din Legea nr. 543/2002.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor, s-a susţinut de către parchet că acestea nu corespund criteriilor de apreciere a cuantumului pedepselor, astfel cum au fost prevăzute în dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în raport de gradul de pericol social concret al faptelor ce li se impută inculpaţilor şi de antecedentele penale ale acestora.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 171 şi 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este fondat.
1. În ceea ce priveşte primul motiv de recurs, ce vizează greşita reţinere a stării de recidivă în sarcina inculpatului R.M., acesta este fondat, deoarece sentinţa penală nr. 998/1998 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, în raport de care s-a reţinut recidiva postexecutorie, a fost desfiinţată iar în rejudecare, prin sentinţa penală nr. 1032 din 30 noiembrie 1999, definitivă prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 11 luni şi 20 zile pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., pedeapsă constată ca executată. Potrivit dispoziţiilor art. 134 C. pen., faţă de inculpat a intervenit reabilitarea judecătorească (fapta fiind săvârşită în februarie 2003, iar termenul de reabilitare, de 3 ani, s-a împlinit la 11 decembrie 2002), iar, potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. (2) C. pen., la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea.
Pe de altă parte, nici în sarcina inculpatului R.A. nu se poate face aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), deoarece, şi în ceea ce priveşte pe acest inculpat, sentinţa penală nr. 998/1998 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, în raport de care s-a reţinut recidiva postexecutorie, a fost desfiinţată iar în rejudecare, prin sentinţa penală nr. 1032 din 30 noiembrie 1999, definitivă prin neapelare, s-a dispus încetarea procesului penal, constatându-se intervenită prescripţia penală specială, în baza art. 122, art. 124 şi art. 129 C. pen. De altfel, fapta fiind comisă în timpul minorităţii, nu se putea reţine starea de recidivă, potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. (1) lit. a C. pen.
2. Referitor la omisiunea revocării suspendării şi graţierii condiţionate a pedepsei aplicate inculpatului G.C. prin sentinţa penală nr. 1381 din 29 noiembrie 2000 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, recursul parchetului este întemeiat. Prin sentinţa penală menţionată, definitivă prin neapelare la 12 decembrie 2000, inculpatul G.C. a fost condamnat la 5 luni închisoare, cu aplicarea art. 81 C. pen., stabilindu-se un termen de încercare de 2 ani şi 5 luni. Totodată, referitor la această pedeapsă, s-a constatat că, la data de 16 octombrie 2002, a intervenit graţierea condiţionată conform art. 1 din Legea nr. 543/2002, astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 120 alin. (2) C. pen., termenul de încercare, stabilit conform dispoziţiilor art. 82 C. pen., a fost redus cu durata pedepsei aplicate, respectiv cu 5 luni. Cum inculpatul G.C. a săvârşit fapta din prezenta cauză în perioada 14 - 18 februarie 2003, deci în interiorul termenului de graţiere condiţionată de 3 ani, ce expiră la 16 octombrie 2005, conform dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 se impunea revocarea graţierii condiţionate care, în speţă, are consecinţa repunerii în situaţia iniţială a termenului de încercare a suspendării condiţionate, de 2 ani şi 5 luni, ce expira la 12 mai 2003. Tot pe cale de consecinţă, rezultă că fapta din prezenta cauză a fost săvârşită în interiorul termenului de încercare astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 83 C. pen., se impunea şi revocarea suspendării condiţionate a pedepsei anterioare, de 5 luni închisoare, care se va executa alăturat de pedeapsa aplicată în prezenta cauză.
3. Ultimul motiv de recurs referitor la greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor este neîntemeiat în raport de circumstanţele personale ale inculpaţilor care au recunoscut fapta, au acoperit integral prejudiciul, au în întreţinere mai mulţi copiii minori şi au o situaţia materială precară, astfel că nu se justifică înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea acestora.
Pentru aceste considerente, având în vedere dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul formulat de parchet şi va casa în parte hotărârile atacate, în sensul că va înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru inculpaţii R.A. şi R.M., va revoca graţierea şi suspendarea condiţionată a pedepsei de 5 luni închisoare, aplicată anterior inculpatului G.C., dispunând executarea acesteia cumulativ cu pedeapsa actuală, în regim de detenţie, constatând totodată executate integral pedepsele aplicate inculpaţilor C.M. şi B.B. De asemenea, se va computa durata arestării preventive conform dispozitivului prezentei decizii.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, împotriva deciziei penale nr. 561/ A din 2 august 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpaţii R.A., G.C., B.B., R.M.,C.M. şi F.M.
Casează în parte sentinţa penală nr. 62 din 6 mai 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală şi Decizia penală nr. 561/ A din 2 august 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală şi rejudecând, în fond:
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru inculpaţii R.A. şi R.M.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 revocă graţierea pedepsei de 5 luni închisoare, cu aplicarea art. 81 C. pen., dispusă faţă de inculpatul G.C. prin sentinţa penală nr. 1381 din 29 noiembrie 2000 pronunţată de Judecătoria sector 3 Bucureşti, definitivă prin neapelare la 12 decembrie 2000 şi, pe cale de consecinţă, în baza art. 83 C. pen., revocă beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 5 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală sus-menţionată, urmând ca inculpatul să execute cumulativ această pedeapsă cu pedeapsa actuală, în final un an şi 11 luni închisoare.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), compută durata arestării preventive de la 24 februarie 2003 la 23 august 2004, pentru inculpatul G.C., de la 19 februarie 2003 la 23 noiembrie 2004, pentru inculpatul R.A., de la 24 februarie 2003 la 23 noiembrie 2004, pentru inculpatul R.M. şi de la 11 martie 2003 la 23 noiembrie 2004 pentru inculpatul F.M.
Constată executate integral pedepsele aplicate inculpaţilor C.M. şi B.B.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor R.A., G.C., B.B., R.M.,C.M. şi F.M., în sumă de câte 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6196/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6282/2004. Penal. Plîngere. Recurs → |
|---|
