ICCJ. Decizia nr. 6234/2004. Penal. Art.197 alin.1 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6234/2004
Dosar nr. 5382/2004
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 232 din 3 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Bacău, inculpatul B.R.N. a fost condamnat după cum urmează:
- în baza art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. şi art. 109 C. pen., la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol;
- în baza art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) şi art. 109 C. pen., la 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi durata arestării preventive de la 15 februarie 2004 la zi.
Inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente B.N. şi B.M., la 50.000.000 lei daune morale către partea civilă F.E. şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt s-au reţinut următoarele:
În seara de 14 februarie 2004 inculpatul minor B.R.N. a mers la discotecă împreună cu victima F.C.M., în vârstă de 15 ani, cu care era prieten de aproximativ o lună.
La discotecă inculpatul a băut trei sticle de bere.
În jurul orei 1,00, cei doi au plecat din discotecă, iar la plecare inculpatul a mai cumpărat ½ litru lichior.
La propunerea inculpatului, victima a fost de acord să meargă să se plimbe pe malul răului. În timp ce se plimbau, inculpatul i-a propus victimei să întreţină raporturi sexuale, dar aceasta nu a fost de acord.
Cu toată opoziţia victimei, inculpatul a întreţinut cu aceasta raport sexual, fără să ejaculeze.
După consumarea raportului sexual victima l-a ameninţat pe inculpat că îl va reclama la poliţie şi va spune şi părinţilor că a violat-o, situaţie în care inculpatul a luat un pietroi şi a lovit-o de mai multe ori în zona capului, iar apoi a lovit-o cu piciorul în abdomen şi în zona pubiană.
Urmare loviturilor aplicate de inculpat, victima a decedat.
Instanţa a reţinut din raportul medico-legal nr. 15/2004 că moartea victimei F.C.M. a fost violentă şi s-a datorat stopului cardio-respirator instalat după multiple fracturi cominutive eschiloase de boltă şi bază de craniu, cu dilacerare cerebrală şi hemoragie subarahnoidiană cerebrală şi cerebeloasă, consecutive unui traumatism cranio-cerebral acut deschis produs prin lovire cu un corp contondent.
S-a mai reţinut că la examenul ginecologic s-a constatat existenţa unor echimoze şi escoriaţii în jurul himenului.
Prin Decizia penală nr. 250 din 7 septembrie 2004, Curtea de Apel Bacău a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat sentinţa numai cu privire la încadrarea juridică a faptei de viol.
Rejudecând, instanţa de apel a schimbat încadrarea juridică a faptei conform art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., în tentativă la infracţiunea de viol şi în temeiul art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) cu aplicarea art. 99 alin. (2) şi art. 109 C. pen., l-a condamnat pe inculpat la un an şi 6 luni închisoare.
S-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus la zi detenţia preventivă.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Instanţa de apel a reţinut că încadrarea juridică dată faptei de viol în infracţiunea de viol consumată este greşită.
S-a avut în vedere adresa nr. 150 din 29 iulie 2004 prin care, Cabinetul M.L.O. a precizat la cererea instanţei de apel, că victima prezenta un himen circular crenelat, fără rupturi vechi sau recente, deci nu prezenta un himen complezent situaţie în care este exclusă existenţa unui act sexual cu intromisiunea organului masculin în vagin.
Coroborând aceste precizări cu cele constatate cu ocazia necropsiei privind existenţa a numeroase echimoze şi escoriaţii pe corpul victimei, inclusiv în zona genitală, instanţa de apel a concluzionat că fapta de viol a rămas în fază de tentativă.
S-a mai reţinut că pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de omor a fost just individualizată.
A fost, de asemenea, înlăturată susţinerea inculpatului că nu a avut reprezentarea gravităţii faptei comise datorită afecţiunii psihice de care suferă, reţinându-se că din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică rezultă că, deşi prezintă diagnosticul de tulburare de conduită de tip nesocializat şi abuzuri etilice, inculpatul are păstrată capacitatea de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale, având discernământul păstrat.
Inculpatul a declarat recurs în motivarea căruia a arătat că este greşită încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de omor şi a solicitat schimbarea acesteia în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. şi aplicarea măsurii educative prevăzută de art. 101 lit. c) C. pen.
În subsidiar s-a solicitat reţinerea de circumstanţe atenuante cu consecinţa reducerii pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege.
Recursul îşi găseşte temeiul în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi respectiv art. 14 C. proc. pen., dar nu este fondat.
Susţinerea inculpatului că încadrarea juridică a faptei este greşită, nu este fondată.
Din modul în care a acţionat inculpatul, care a lovit victima cu intensitate, cu un pietroi în cap, fracturându-i craniul, rezultă că uciderea victimei s-a comis cu intenţie şi nu este doar rezultatul culpei inculpatului.
Ori această poziţie subiectivă faţă de rezultatul faptei este caracteristică infracţiunii de omor.
Aşa fiind, corect s-a reţinut că fapta inculpatului întruneşte, atât din punct de vedere obiectiv cât şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de omor.
Este de asemenea nefondată solicitarea de a se reţine în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante şi, de a se reduce pedepsele sub limita minimă prevăzută de lege.
Curtea apreciază că din actele dosarului nu rezultă împrejurări care să justifice aplicarea art. 74 C. pen. şi nici motive pentru reducerea pedepselor stabilite pentru infracţiunile comise.
Astfel, pedeapsa aplicată pentru tentativă la infracţiunea de viol se situează la limita minimă prevăzută de lege iar pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de omor este corespunzătoare gravităţii deosebite a faptei comise.
Întrucât nici din examinarea cauzei din oficiu nu rezultă existenţa vreunui motiv de casare, Curtea va respinge recursul ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce la zi durata arestării preventive.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.R.N., împotriva deciziei penale nr. 250 din 7 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 15 februarie 2004 la 24 noiembrie 2004.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6222/2004. Penal. Amânare executare... | ICCJ. Decizia nr. 6237/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
