ICCJ. Decizia nr. 6258/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6258/2004
Dosar nr. 5520/2004
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2004
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 56 din 10 septembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A.I. împotriva rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale din 12 iunie 2002 pronunţată de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, în dosarul nr. 2099/P/2001, cu privire la făptuitorii D.N. (subcomisar de poliţie) şi B.C. (agent şef principal), privind infracţiunea de arestare nelegală şi cercetare abuzivă, prevăzută de art. 266 C. pen.
Petentul i-a reclamat pe cei doi poliţişti pentru faptul că în ziua de 30 aprilie 2001, l-au reţinut nelegal pe stradă, i-au pus cătuşele şi l-au bătut, acuzându-l de comiterea unor infracţiuni de furt şi violare de domiciliu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că declaraţiile martorilor audiaţi la Parchetul Militar, cele ale făptuitorilor şi ale petentului sunt contradictorii, că petentul nu s-a prezentat la medicul – legist, pentru a constatat leziunile pretins produse de făptuitori, astfel că nu se poate stabili cu certitudine comiterea infracţiunii de cercetare abuzivă şi arestare nelegală, iar dubiul profită făptuitorilor.
Drept urmare, instanţa a apreciat că rezoluţia atacată, întemeiată pe dispoziţiile art. 228 alin. (4) şi art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., este legală şi temeinică, astfel că plângerea petentului împotriva acesteia, este neîntemeiată.
În termen legal, petentul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei, spre rejudecare la Curtea de Apel Tg. Mureş, fiind necesară administrarea de probe, pentru a se stabili cu certitudine vinovăţia făptuitorilor, intimaţi şi a se înlătura dubiul cu privire la existenţa faptelor reclamate.
Recursul este nefondat.
Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului pe baza cărora s-a pronunţat hotărârea atacată, Curtea constată următoarele:
Petentul A.I. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a două infracţiuni de violare de domiciliu şi două infracţiuni de furt, pretins comise la 26 aprilie 2001 şi respectiv 30 aprilie 2001 împotriva părţii vătămate N.I.
Prin sentinţa penală nr. 144 din 4 iunie 2003, Judecătoria Luduş a achitat pe inculpat pentru toate infracţiunile în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) şi d) C. proc. pen. Hotărârea a fost menţinută prin Decizia penală nr. 586 din 28 noiembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Mureş, care motivează că organele de cercetare penală au nesocotit dispoziţiile procedurale atunci când au efectuat percheziţia domiciliară în locuinţa inculpatului şi au luat declaraţii unor martori, înainte de începerea urmăririi penale, fără a întocmi proces – verbal de constatarea efectuării unor acte premergătoare, iar din probele administrate după începerea urmăririi penale, nu se poate fundamenta vinovăţia inculpatului.
Ambele hotărâri au fost însă casate prin Decizia penală nr. 53/ R din 30 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Tg. Mureş, ca urmare recursului formulat de parchet, restituindu-se cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Luduş, pentru reluarea cercetărilor penale.
Instanţa de casare, a reţinut, cu autoritate de lucru judecat că cercetările penale sunt incomplete, şi se impune reluarea lor, cu respectarea dispoziţiilor art. 202 C. proc. pen., în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele.
Or, atâta timp cât cercetările penale privind vinovăţia petentului nu sunt finalizate, efectuarea altor cercetări paralele, de către Curtea de Apel Tg. Mureş, astfel cum se solicită prin recursul de faţă împotriva persoanelor care au efectuat actele de procedură nu este posibilă.
De altfel, art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., limitează mijloacele de probă care pot fi administrate la judecarea plângerii împotriva rezoluţiilor şi ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, la lucrările şi materialul din dosarul cauzei şi la înscrisuri noi.
Toate acestea au fost avute în vedere de Curtea de Apel Tg. Mureş, cu ocazia soluţionării plângerii, aşa încât restituirea cauzei de faţă, la aceiaşi instanţă nu se impune.
Cum hotărârea atacată, verificată sub toate aspectele, este legală şi temeinică, Curtea urmează a menţine, respingând, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat împotriva acestuia.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A.I. împotriva sentinţei penale nr. 56 din 10 septembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş.
Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.000.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6252/2004. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6280/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
