ICCJ. Decizia nr. 6283/2004. Penal. Plîngere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6283/2004
Dosar nr. 3573/2004
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 36 din 02 iunie 2004, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul J.I. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 117/ P din 25 iunie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, prin rezoluţia nr. 117/ P din 25 iunie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de P.B., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, sub aspectul săvârşirii infracţiunii, prevăzută de art. 264 C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Pentru a dispune astfel, parchetul a reţinut, în baza actelor premergătoare efectuate în cauză, că la data de 12 decembrie 2002, petentul J.I. a formulat plângere penală la I.J.P. Galaţi împotriva făptuitorilor M.V. şi M.S. (administratori ai SC A. SA Vânători, jud. Galaţi), solicitând efectuarea de cercetări faţă de aceştia sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), întrucât la data de 1 aprilie 1993 l-au indus în eroare cu ocazia cumpărării a două grajduri de animale şi a terenului aferent, în sensul că nu au trecut pe actul de vânzare-cumpărare întreaga suprafaţă achiziţionată, petentul fiind astfel lipsit de proprietatea asupra 3.500 mp. de teren.
Cercetările au fost efectuate de S.P.O. din cadrul I.J.P. Galaţi, care prin referatul din data de 5 martie 2003, a propus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul M.V. şi M.S., pe motiv că fapta nu există.
La data de 19 martie 2003, dosarul nr. 1328/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi i-a fost repartizat spre soluţionare procurorului P.B.
Din studiul dosarului nr. 1328/P/2003 s-a reţinut că procurorul P.B. a dat o soluţie legală şi temeinică, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de acesta.
Împotriva rezoluţiei mai sus menţionate, petentul a formulat plângere pe cale ierarhică, în temeiul art. 278 C. proc. pen., plângere care a fost respinsă, ca nefondată, prin rezoluţia nr. 417/II/2 din 30 martie 2004 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Curtea de Apel Galaţi a constatat că plângerea adresată instanţei, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., este nefondată, atâta timp cât intimatul P.B. nu se face vinovat de săvârşirea vreunei fapte penale în legătură cu cauza pe care a avut-o de soluţionat şi ca urmare soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi prin rezoluţia atacată este corectă, astfel că a fost menţinută.
Împotriva sentinţei penale a declarat recurs petentul J.I. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi a solicitat casarea acesteia şi pe fond admiterea plângerii sale, desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi condamnarea intimatului pentru săvârşirea infracţiunilor imputate.
Recursul nu este fondat.
Verificând actele şi lucrările de la dosar în raport cu criticile invocate Înalta Curte constată, că rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul P.B. este corectă.
Din analiza actelor premergătoare efectuate în dosarul nr. 1328/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi se constată că petentul J.I. a formulat la data de 12 decembrie 2002 plângere penală împotriva făptuitorilor M.V. şi M.S., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, susţinând că la data de 01 aprilie 1993 cu ocazia cumpărării a două grajduri de animale şi a terenului aferent aceştia l-au indus în eroare, în sensul că nu au trecut în actul de vânzare întreaga suprafaţă cumpărată, petentul J.I. fiind astfel lipsit de proprietatea asupra 3.500 mp. teren.
În cursul actelor premergătoare s-a stabilit că în realitate vânzarea s-a făcut prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la fostul notariat de stat judeţean Galaţi sub nr. 13213 din 06 iulie 1994.
Având în vedere data la care petentul susţine că s-ar fi comis înşelăciunea, respectiv 01 aprilie 1993, dar şi data autentificării contractului de vânzare-cumpărare prin care s-a transmis proprietatea imobilelor şi anume 06 iulie 1994, faţă de momentul la care petentul s-a adresat organelor de urmărire penală, 12 decembrie 2002 şi în raport de dispoziţiile art. 122 lit. d) C. pen., care reglementează instituţia prescripţiei răspunderii penale se apreciază că în mod corect intimatul P.B., în calitatea sa de procuror a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii M.V. şi M.S., constatând că a intervenit prescripţia.
Este de observat că atunci când s-a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 122 lit. d) C. pen., s-au avut în vedere pedepsele stabilite de legiuitor pentru infracţiunea de înşelăciune, în redactarea anterioară Legii nr. 140/1996, dat fiind faptul că infracţiunile imputate s-ar fi consumat, conform susţinerilor petentului J.I. anterior modificării din 1996 a Codului penal.
Aşa fiind, în mod just intimatul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei doi făptuitori, termenul de prescripţie a răspunderii penale împlinindu-se în ceea ce-i priveşte, cu mult timp înainte de data la care petentul recurent a formulat plângerea penală împotriva lor.
Cum prescripţia răspunderii penale a împiedicat în cazul de faţă organul de urmărire penală să efectueze cercetări, în mod corect s-a reţinut inexistenţa infracţiunii de abuz în serviciu şi a infracţiunii de favorizare a infractorului imputate de petiţionar intimatului.
Ca atare, soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi faţă de intimatul P.B., ca şi respingerea ulterioară a plângerilor formulate împotriva acestei rezoluţii sunt legale, întemeiate pe actele existente la dosar, astfel că nu există motive de casare a sentinţei atacate.
Pentru aceste considerente Înalta Curte apreciază ca nefondat recursul declarat în cauză şi îl va respinge ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de petiţionarul J.I. împotriva sentinţei penale nr. 36 din 2 iunie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, privind pe intimatul P.B., ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6515/2004. Penal. Contestaţie anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 5965/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
