ICCJ. Decizia nr. 6303/2004. Penal. Plîngere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6303/2004
Dosar nr. 4869/2004
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 56/ F din 17 august 2004, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală a respins ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.A. împotriva rezoluţiei nr. 507/II/2 din 3 mai 2004 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi privind pe intimatele B.M. şi P.M.
În esenţă, au fost reţinute următoarele:
Prin rezoluţia nr. 175/P/2003 din 15 martie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorii B.M. şi P.M., pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu motivarea că faptele reclamate de B.A. nu există.
Petentul B.A. formulase anterior plângere împotriva celor doi procurori, prin care susţinea că aceştia, în mod abuziv şi contrar probelor, au dispus neînceperea urmăririi penale, în dosarul nr. 3161/P/1999, faţă de M.C. şi P.I., referitor la infracţiunile prevăzute de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 290 C. pen. şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi, respectiv, faţă de A.M., B.G., D.A. şi L.N., referitor la infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen.
Ulterior, fiind nemulţumit de soluţia de neîncepere a urmăririi penale, dată în dosarul nr. 175/P/2003, petentul B.A. a formulat plângere, potrivit art. 2781 C. proc. pen., la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
În urma examinării legalităţii şi temeiniciei rezoluţiei faţă de cei doi procurori, prin rezoluţia sus-menţionată, din 15 martie 2004, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, procurorul general a respins, ca nefondată plângerea petiţionarului, prin rezoluţia nr. 507/II/2 din 3 mai 2004.
Petentul B.A., nemulţumit, în continuare, a formulat plângere la instanţă împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 175/P/2003 şi, respectiv, împotriva rezoluţiei nr. 507/II/2 din 3 mai 2004 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, prin care a fost respinsă, ca nefondată, plângerea petiţionarului şi s-a menţinut, ca legală şi temeinică soluţia de neîncepere a urmăririi penale, dată faţă de cei doi procurori.
Curtea de Apel Galaţi, prin sentinţa penală sus-menţionată a respins, ca nefondată, plângerea aceluiaşi petiţionar formulată împotriva aceleiaşi situaţii.
Recursul declarat de petiţionar împotriva sentinţei sus-menţionate este nefondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că soluţia de respingere a plângerii petiţionarului, ca nefondată este legală şi temeinică.
Într-adevăr, nici una dintre faptele imputate de petiţionar celor doi procurori nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), astfel că, în mod corect, faţă de aceştia s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Astfel, necomunicarea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, în dosarul nr. 3161/P/1999, nu constituie o faptă care să întrunească elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cum în mod greşit susţine petiţionarul. Potrivit reglementării existente la data adoptării soluţiei, procurorul nu avea obligaţia legală de a comunica această soluţie.
Apoi, acelaşi procuror nu putea introduce în cauză petentul, în calitate de parte civilă, deoarece acesta avea calitate de acţionar la SC A.B. Calitatea de parte civilă putea să aibă doar această societate şi nu acţionarii ei.
În sfârşit, soluţia de neîncepere a urmăririi penale, adoptată de procurorul P.M. a fost urmarea împrejurării că, prin actele premergătoare, nu s-au confirmat temeiuri care să impună începerea urmăririi penale, faptele reclamate nefiind, în mod evident, infracţiuni.
Pentru aceste considerente, urmează a se respinge recursul petiţionarului ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de petiţionarul B.A., împotriva sentinţei penale nr. 56 din 17 august 2004 a Curţii de Apel Galaţi, privind pe intimaţii P.M. şi B.M., ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 600.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6291/2004. Penal. Contestaţie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 6306/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
