ICCJ. Decizia nr. 6347/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6347/2004
Dosar nr. 4142/2004
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 81 din 31 martie 2004, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul minor S.P. la 2 ani şi 10 luni închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 99 alin. (3) şi a art. 74 şi art. 76 alin. (2) C. pen., iar pe inculpatul S.I. la 5 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. c) şi a art. 74 şi art. 76 alin. (2) C. pen.
Pe latură civilă, în temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998, art. 1000 alin. (2) şi art. 1003 C. civ., inculpaţii au fost obligaţi în solidar, inculpatul S.P. şi în solidar cu părţile responsabile civilmente S.I. şi S.V., la plata sumei de 27.000.000 lei daune materiale şi 40.000.000 lei daune morale, părţii civile R.M.
În aceeaşi ordine de idei, inculpaţii au mai fost obligaţi şi la plata sumei de 8.054.338 lei părţii civile Spitalul Judeţean Suceava.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 29 noiembrie 2002, inculpaţii împreună cu martorii B.A.I., S.G., G.I., P.C., S.C. şi G.I., stăteau de vorbă în stradă, când partea vătămată R.M. a rămas cu maşina în pană de benzină, în apropierea grupului lor.
Partea vătămată a apelat la ajutorul martorului G.I., pentru a-i da cu împrumut câţiva litri de benzină, moment în care grupul de tineri a început să râdă, iar inculpatul S.I. să înceapă pe un ton obraznic, o discuţie cu acesta. Supărat că-l tutuieşte şi considerându-se insultat, partea vătămată R.M. l-a lovit cu palma peste faţă de inculpat.
Inculpatul S.I. cu inculpatul minor S.P. au mers acasă şi au revenit înarmaţi cu topoare, având cu ei un câine.
Inculpatul S.P. a ridicat toporul şi a lovit în zona capului, dar partea vătămată s-a dat într-o parte, iar toporul s-a oprit în asfalt. Din spate, celălalt inculpat i-a aplicat o lovitură cu tăişul toporului în regiunea capului, acesta căzând în şanţ.
Inculpaţii au fost opriţi a continua agresiunea de către martorul D.P.
Certificatul medico-legal nr. 2210/ E din 17 decembrie 2002 al Serviciului de Medicină Legală Suceava a înscris că partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale 80 de zile şi care i-au pus viaţa în primejdie şi s-au soldat cu infirmitate permanentă de 50 % (gradul III de invaliditate), fracturi comunitivă deschisă, cu lipsă de substanţă osoasă craniană).
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza plângerii părţii vătămate, procesul verbal de cercetare la faţa locului întocmit de organele de urmărire penală, depoziţiile martorilor D.P., P.M., B.A.I., raportului de constatare medico-legală, probe coroborate cu declaraţia inculpatului S.I.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 188 din 28 iunie 2004, a admis apelul declarat de partea civilă R.M., a desfiinţat parţial sentinţa penală, iar inculpaţii au fost obligaţi să-i plătească câte 1.300.000 lei lunar despăgubiri periodice începând cu data de 29 noiembrie 2002 până la încetarea stării de nevoie.
Prin aceeaşi decizie, apelurile declarate de inculpaţi au fost respinse ca nefondate.
Împotriva acestei din urmă hotărâri inculpatul S.P. a declarat recurs, prin care a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen., iar în subsidiar, a cerut casarea deciziei, reţinerea circumstanţelor atenuante ale provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) cu consecinţa reducerii pedepsei şi a despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat.
Recursul declarat nu este fondat.
Instanţele de fond şi de apel au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, vinovăţie ce rezultă din toate mijloacele de probă administrate.
Astfel, probele au confirmat că după un prim conflict intervenit între inculpaţi şi partea vătămată, cei doi au mers în locuinţa lor şi s-au înarmat cu topoare şi bâte, revenind la locul incidentului, inculpatul S.P. lovind cu toporul dar datorită agilităţii părţii vătămate nu a reuşit să-i suprime viaţa.
Martorii audiaţi D.P. şi P.M., au confirmat că l-au văzut pe inculpatul S.P. când a lovit cu toporul pe partea vătămată şi că numai datorită faptului că aceasta s-a ferit, lovitura nu şi-a atins scopul.
Împrejurarea că inculpatul nu a recunoscut fapta comisă, nu are relevanţă juridică, atâta vreme cât celelalte mijloace de probă confirmă vinovăţia acestuia.
Ca atare, primul motiv de recurs invocat nu este fondat.
În ceea ce priveşte al doilea motiv de recurs, respectiv că se impune a fi reţinută scuza provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nici acesta nu este fondat.
Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanţa atenuantă săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau din altă acţiune ilicită gravă.
În speţă nu sunt însă întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru a se reţine circumstanţa atenuantă a provocării, întrucât din probele administrate rezultă că cel care a început conflictul a fost inculpatul S.I., iar riposta nu a fost spontană, ci ulterioară, după ce inculpaţii au mers în domiciliu şi s-au înarmat cu topoare şi bâte.
În aceste condiţii, pedeapsa aplicată inculpatului, cât şi cuantumul despăgubirilor civile, a daunelor morale, precum şi a despăgubirilor periodice se apreciază ca fiind corect stabilite.
Pentru considerentele arătate şi cum verificând hotărârea atacată conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa unor motive care, analizate din oficiu să ducă la casarea hotărârii atacate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul S.P. este nefondat şi va fi respins ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.P. împotriva deciziei penale nr. 188 din 28 iunie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
DEFINITIVĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6345/2004. Penal. Atr.211 alin.2 c. pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6350/2004. Penal. Art. 208,209 c. pen. Recurs → |
|---|
