ICCJ. Decizia nr. 6357/2004. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6357/2004
Dosar nr. 4427/2004
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2004
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 269 din 11 mai 2004, pronunţată în dosarul penal nr. 2511, Tribunalul Prahova a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul G.M. deţinut în Penitenciarul Ploieşti, privind sentinţa penală nr. 235 din 5 iunie 2003 a Tribunalului Prahova.
Revizuientul condamnat a fost obligat la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 235 din 5 iunie 2003 pronunţată de Tribunalul Prahova rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 5299 din 18 noiembrie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus condamnarea revizuientului G.M. la o pedeapsă de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. c) C. pen., deoarece în data de 24 martie 2003 a lovit-o cu pumnii şi picioarele pe soţia sa, producându-i leziuni craniene care i-au determinat decesul.
S-a reţinut că a recunoscut fapta însă ulterior revizuientul a revenit, solicitând, în căile de atac, reţinerea circumstanţei legale atenuante a provocării. Cele invocate au fost avute în vedere la soluţionarea fondului cauzei, astfel încât nu pot fi incidente în cauză prevederile art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat apel revizuientul G.M. care a solicitat desfiinţarea hotărârii şi în cadrul rejudecării achitarea sa întrucât nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. c) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 300 din 7 iulie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în dosarul penal nr. 4424/2004 a fost respins, ca nefondat apelul declarat de revizuient.
A fost obligat apelantul la plata sumei de 400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că elementele invocate de condamnatul revizuient au fost avute în vedere cu ocazia judecării fondului, cât şi a căilor de atac neputând fi considerate probe noi, în sensul cerut de art. 394 lit. a) C. proc. pen., probe care să conducă la achitarea sa.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs condamnatul G.M. solicitând casarea lor şi în cadrul rejudecării achitarea sa, întrucât nu a săvârşit infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen., la art. 175 lit. c) C. pen.
În motivele scrise revizuientul a invocat faptul că autorul infracţiunii este numitul R.A. care a părăsit domiciliul după declanşarea cercetărilor de către organele judiciare.
Înalta Curte examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:
Revizuirea este mijlocul procesual prin care sunt atacate hotărârile judecătoreşti definitive care conţin grave erori de fapt.
Ceea ce particularizează revizuirea de celelalte căi extraordinare de atac este faptul că tinde să anuleze o hotărâre definitivă care conţine erori de fapt, erori care apar ca urmare a descoperirii unor fapte sau împrejurări necunoscute instanţei şi deci inexistente în materialul probator de la dosar.
Din analiza dispoziţiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen., temei de text invocat de revizuient în cererea formulată, rezultă că revizuirea întemeiată pe fapte sau împrejurări noi este dublu condiţionată, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă, iar acestea să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Nu poate fi admisă, prin urmare, o cerere de revizuire, dacă împrejurarea de fapt invocată ca fiind nouă, pe care revizuientul tinde să o dovedească prin alte probatorii, în speţă audierea martorilor, efectuarea testului A.D.N., a fost cunoscută de instanţa de fond.
Într-o atare situaţie este vorba doar de un mijloc de probă nou, în completarea dovezilor deja administrate.
Ca atare nu se poate admite, în calea extraordinară de atac a revizuirii, o continuare a judecăţii prin prelungirea administrării de noi probe pentru dovedirea unor împrejurări de fapt cunoscute de instanţele de fond, apel, recurs.
În speţă, revizuientul G.M. a invocat, la soluţionarea fondului cauzei, că nu este el autorul faptei, administrându-se astfel probele necesare şi utile aflării adevărului.
De altfel, hotărârea instanţei de fond a fost verificată de instanţele de control judiciar constatându-se legalitatea şi temeinicia acesteia.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de revizuientul G.M. ca fiind nefondat.
În temeiul art. 192 C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul-revizuient G.M. împotriva deciziei penale nr. 300 din 7 iulie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6354/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6362/2004. Penal → |
|---|
