ICCJ. Decizia nr. 6362/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6362/2004
Dosar nr. 5714/2004
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 70/ F din 7 septembrie 2004, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta S.E. împotriva rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale nr. 5096/P/1998 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi şi nr. 80/P/1998 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, privind pe intimaţii I.M., Z.I., C.B.S. şi H.V.
Pentru a hotărî astfel Curtea a reţinut următoarele:
Petenta S.E. prin plângere adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, a solicitat efectuarea de cercetări faţă de S.I. şi H.V. pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., constând în aceea că prin manopere frauduloase, aceştia au determinat-o să vândă imobilul situat în Galaţi.
Întrucât contractul de vânzare-cumpărare a fost întocmit şi autentificat de notarul public Z.I., petiţionara susţinând că este întocmit în fals, Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Prin rezoluţia nr. 80/P/1998, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public Z.I., pentru infracţiunile prevăzute de art. 289 şi art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât din cercetările efectuate, a rezultat că între notar şi făptuitorii S.I. şi H.V. nu a existat nici o înţelegere cu privire la vânzarea imobilului proprietatea petiţionarei, iar actul de vânzare-cumpărare autentificat nu este fals, întrucât notarul a consemnat voinţa exprimată de părţi în faţa sa.
Cu privire la infracţiunea de înşelăciune, dosarul a fost trimis la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi pentru continuarea cercetărilor faţă de S.I. şi H.V.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi prin rezoluţia din 1 septembrie 1998 a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de sus-numiţii, pentru infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Împotriva soluţiilor de neîncepere a urmăririi penale petenta S.E. a formulat plângere, care prin rezoluţia nr. 1035/II/2/2001 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a fost respinsă.
Prin rezoluţia nr. 46817/10457/2001 din 13 februarie 2002 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentă împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Prin aceiaşi rezoluţie s-a dispus completarea rezoluţiei nr. 80/P/1998 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, în sensul că s-a dispus neînceperea urmăririi penale şi faţă de notarul public C.S.B., pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror, petenta a formulat plângere, potrivit art. 2781 C. proc. pen., criticând soluţiile dispuse ca fiind nelegale şi netemeinice, arătând în plus, că a înţeles că formuleze plângere şi împotriva lui I.M. şi a soţiei acestuia pentru complicitate la înşelăciune, iar organele de procuratură nu s-au pronunţat cu privire şi la cei doi, şi nu au emis nici o soluţie în cauză.
În raport de probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale instanţa a constatat că nu s-a făcut dovada faptelor penale reclamate de petentă şi a respins ca nefondată plângerea.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petenta S.E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Examinând recursul declarat de petentă sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Instanţa de fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei a apreciat în mod corect că în legătură cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului situat în Galaţi, încheiat între petentă în calitate de vânzător şi S.I. şi H.V. în calitate de cumpărători nu s-au săvârşit fapte prevăzute de legea penală. Nici un moment nu s-a făcut dovada că s-ar fi uzitat de mijloace frauduloase sau acţiuni de inducere în eroare a petentei şi nici că notarii public Z.I. şi C.S.B. ar fi avut o înţelegere prealabilă cu S.I. şi H.V. în vederea înşelării petentei nici că, actul de vânzare-cumpărare ar fi fost întocmit în fals.
De altfel, însăşi petenta a recunoscut că a făcut o greşeală atunci când a încheiat actul de vânzare-cumpărare a imobilului proprietatea sa şi a semnat acest act, aşa încât rezultă că aceasta a avut reprezentarea că vinde imobilul respectiv, cumpărătorilor S.I. şi H.V.
Pentru toate aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din acelaşi cod va obliga recurenta la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta S.E. împotriva sentinţei penale nr. 70/ F din 7 septembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6357/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6365/2004. Penal. Contestaţie în anulare.... → |
|---|
