ICCJ. Decizia nr. 6365/2004. Penal. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6365/2004
Dosar nr. 5745/2004
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2004
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 2753 din 20 mai 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul penal nr. 1709/2004, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul A.T. împotriva sentinţei penale nr. 15 din 3 martie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Craiova.
A fost obligat recurentul petent la plata sumei de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Înalta Curte a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Petentul parte vătămată A.T., a sesizat organele de urmărire penală, prin care a solicitat efectuarea cercetărilor împotriva preşedintelui Judecătoriei Caracal pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât nu a urmărit executarea unei hotărâri judecătoreşti şi faţă de executorii judecătoreşti R.V. şi N.I., pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), deoarece au întocmit proces-verbal nr. 580/E/1994 din 8 mai 1995 în care au făcut menţiuni necorespunzătoare realităţii.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin rezoluţia nr. 312/ P din 16 septembrie 2003, apreciind că nu s-a săvârşit nici una din infracţiunile arătate, a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul s-a plâns organului ierarhic superior, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care prin rezoluţia nr. 5507/II/2 din 30 octombrie 2003, a respins plângerea acestuia.
În aceste condiţii petentul în baza prevederilor art. 2781 C. proc. pen., s-a adresat instanţei de judecată solicitând desfiinţarea rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale, motivând că măsura este nelegală şi netemeinică.
Astfel instanţa de fond investită cu soluţionarea cauzei, analizând actele dosarului, a dispus prin sentinţa penală nr. 15 din 3 aprilie 2004, în sensul respingerii plângerii ca nefondate.
Împotriva acestei hotărâri, petentul a declarat recurs, reiterând necesitatea casării rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale, susţinând vinovăţia celor împotriva cărora s-a plâns.
Analizând lucrările dosarului se constată că, executarea sentinţei civile nr. 2911/1993 a Judecătoriei Caracal, s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale împotriva cărora acesta de altfel nu a înţeles să se plângă pe calea contestaţiei la executare în situaţia în care ar fi fost nemulţumit.
De altfel atât magistratul, cât şi executorii şi-au îndeplinit corespunzător atribuţiile de serviciu fără a leza interesele părţii vătămate.
Ca atare, atâta timp cât cu prilejul actelor premergătoare, organul de cercetare penală nu a identificat indicii cu privire la săvârşirea unor infracţiuni, în conformitate cu prevederile art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale prin rezoluţia din 16 septembrie 2003.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie în anulare, contestatorul A.T. solicitând admiterea contestaţiei, casarea deciziei şi rejudecarea recursului. Susţine că, persoanele împotriva cărora s-a plâns au săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 296 C. pen., astfel încât rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale este nelegală.
Înalta Curte examinând motivele invocate de contestator prin prisma dispoziţiilor art. 386 şi următoarele C. proc. pen., constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, fiind un remediu procesual prin care se pot repara erori de neînlăturat pe alte căi, o cale de anulare pentru vicii, nulităţi relativ la actele de procedură. Motivul contestaţiei nu îl poate constitui însă o nulitate care ar privi fondul cauzei.
Ţinând seama de caracterul ei de cale extraordinară de atac, contestaţia în anulare poate fi folosită numai în cazuri cu totul deosebite, asigurându-se în acest fel consolidarea principiului stabilităţii hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat recursul nu a fost îndeplinită conform legii.
b) când partea dovedeşte că, la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare.
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 lit. f) – i), cu privire la care existau probe la dosar.
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată că motivele invocate nu se înscriu în cazurile limitativ prevăzute de lege.
Astfel, la termenul de judecată din 20 mai 2004, recurentul A.T. a fost prezent, având posibilitatea să-şi susţină recursul declarat, să analizeze toate motivele de nelegalitate sau de netemeinicie ale hotărârii instanţei de fond.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte în conformitate cu prevederile art. 392 C. proc. pen., va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A.T. împotriva deciziei penale nr. 2753 din 20 mai 2004, ca nefondată.
În temeiul art. 192 C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de A.T. împotriva deciziei penale nr. 2753 din 20 mai 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă pe contestator la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6362/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6378/2004. Penal → |
|---|
