ICCJ. Decizia nr. 6432/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6432/2004
Dosar nr. 5077/2004
Şedinţa publică din 2 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 839 din 22 iunie 2004, Tribunalul Bucureşti a condamnat pe inculpatul M.G. la 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 12 martie 2003, la zi.
În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 435.000 lei obţinută prin săvârşirea infracţiunii.
S-a luat act că partea vătămată C.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 2.000.000 lei .
Cauza privind pe inculpatul G.M.R. s-a disjuns, formându-se dosarul nr. 3542/2004.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în seara zilei de 15 februarie 2003, în timp ce se deplasa pe str. C.A. Rosetti din Municipiul Bucureşti, însoţit de G.M. (coinculpat în cauză), inculpatul M.G. l-a acostat pe C.C. cerându-i bani. La refuzul părţii vătămate inculpatul l-a controlat pe acesta prin buzunare, sustrăgându-i suma de 25 Euro.
Când partea vătămată a încercat să-şi recupereze valuta sustrasă, inculpatul l-a bruscat şi a fugit.
În continuare, cei doi inculpaţi au sustras valuta sustrasă la o casă de schimb valutar obţinând suma de 870.000 lei pe care i-au împărţit.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 586 din 11 august 2004, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul M.G. solicita redozarea pedepsei în raport de circumstanţele sale personale.
Împotriva menţionatei decizii, acelaşi inculpat a declarat recurs în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând, ca şi în apel, reducerea pedepsei, pe care o consideră prea severă în raport de fapta comisă şi de circumstanţele sale personale.
Examinând hotărârile pronunţate, în raport de motivul de casare invocat în recurs, cât şi din oficiu, se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrarea juridică fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (declaraţiile constante ale părţii vătămate, procesul verbal de recunoaştere din grup a inculpatului, declaraţiile martorului N.V. şi ale coinculpatului G.M.R.), care au fost analizate în considerentele hotărârilor pronunţate, rezultă, fără dubiu că în seara zilei de 15 februarie 2003, cei doi inculpaţi l-au acostat pe stradă pe partea vătămată C.C. cerându-i bani. La refuzul acestuia inculpatul M.G. i-a sustras din buzunare suma de 25 Euro. Când partea vătămată a încercat să-şi recupereze valuta sustrasă, inculpatul M.G. l-a bruscat şi a fugit.
Referitor la pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată inculpatului, se constată că aceasta a fost corect individualizată, la stabilirea ei cât şi a modalităţii de executare, instanţa de fond respectând criteriile prevăzute de art. 72 şi art. 56 C. pen., respectiv gradul de pericol social sporit al faptei, care a fost comisă de două persoane împreună pe timp de noapte într-un loc public, victima fiind un minor, cât şi persoana infractorului, care în timpul minoratului a mai comis fapte penale, este neşcolarizat, nu are ocupaţie şi prezintă tulburări de personalitate de tip antisocial, pe fond de intelect liminar.
Întrucât motivul de recurs invocat în cauză este fondat, iar din probele dosarului nu rezultă existenţa altor motive de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. penultim C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpatul M.G. să fie respins, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce, din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv, respectiv de la 12 martie 2003, la zi.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 586 din 11 august 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 martie 2003 la 2 decembrie 2004.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6422/2004. Penal. Legea nr.284/1947. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 6436/2004. Penal. Plîngere. Recurs → |
|---|
