ICCJ. Decizia nr. 6439/2004. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6439/2004
Dosar nr. 5801/2004
Şedinţa publică din 2 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 933 din 15 iulie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins cererea formulată de condamnatul C.C., prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei de 20 de ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 156/1997 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2211/1998 a Curţii Supreme de Justiţie, pentru o perioadă de 3 luni.
În motivarea cererii condamnatul a precizat că deţine un imobil în Bucureşti, aflat într-o stare avansată de degradare care necesită reparaţii urgente.
Instanţa de fond, în raport de ancheta socială efectuată în cauză, din care rezultă că imobilul în care locuia condamnatul a fost înstrăinat în anul 2003, iar în prezent acesta este în proprietatea altei familii: B.C. a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile cerute de prevederile art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen. şi a respins cererea ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 681 din 22 septembrie 2004, a respins, de asemenea, ca nefondat, apelul declarat de condamnat apreciind că în cauză nu sunt întrunite condiţiile legale pentru admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei. A mai considerat instanţa că numai împrejurarea că apelantul condamnat doreşte să-şi ajute sora şi să repare imobilul care este în stare de avansată degradare, nu sunt „condiţii speciale" de natura acelora care în sensul textelor legale să conducă instanţa la soluţia admiterii cererii formulate de acesta.
Fiind nemulţumit de această soluţie, condamnatul, în termen util, a declarat recurs împotriva deciziei penale sus-menţionate reiterând prin apărătorul desemnat din oficiu aceleaşi motive şi arătând că nu a mai beneficiat de nici o altă întrerupere a executării pedepsei.
Recursul condamnatului este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen., cererea de amânare a executării pedepsei poate fi admisă pentru o perioadă de cel mult 3 luni şi numai o singură dată, când, datorită unor împrejurări speciale, executarea imediată a acesteia ar avea consecinţe grave pentru situaţia familială a condamnatului.
Ori în speţă nu sunt întrunite cerinţele expres prevăzute ale textului menţionat, motiv pentru care recursul va fi respins, ca nefondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. b C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 681 din 22 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6434/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6449/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
