ICCJ. Decizia nr. 6434/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6434/2004
Dosar nr. 5164/2004
Şedinţa publică din 2 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 816 din 16 iunie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a hotărât următoarele:
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.G. la pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate, privind restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 266 zile, din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 807/2001 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti şi a contopit acest rest, cu pedeapsa stabilită prin prezenta sentinţă, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 65 alin. (2) C. pen. şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a computat la zi, din durata pedepsei aplicate inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 28 noiembrie 2003.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpata M.A.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 65 alin. (2) C. pen. şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a computat la zi, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 28 noiembrie 2003.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatei.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, se confiscă de la inculpaţi, cantitatea de 0,61 gr. heroină, din care a rămas, după efectuarea expertizei cantitatea de 0,37 grame, care conform art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 se va distruge.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpata M.A.M., sumele de 400.000 lei şi 830.000 lei.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpată o seringă şi foarfecele folosit la ambalarea drogurilor.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat, la plata a câte 2.500.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, către stat.
S-a reţinut că la data de 28 noiembrie 2003, cei doi inculpaţi au vândut numitului G.C.R., cantitatea de 0,10 gr. heroină cu suma de 400.000 lei, iar în locuinţa lor s-a găsit cantitatea de 0,51 gr. din acelaşi drog, ce era destinată vânzării.
Depistarea inculpaţilor s-a realizat astfel :
La data de 26 noiembrie 2003, martorul G.C.R. s-a prezentat la organele de poliţie, declarând că este consumator de droguri de aproximativ 4 ani, pe care în ultima perioadă, le procura de la numitul G. (P.G.), care locuieşte împreună cu o altă persoană, al cărei nume nu l-a putut menţiona (este vorba de M.A.M.) şi a precizat adresa Calea Şerban Vodă.
Totodată, şi-a exprimat acordul de a ajuta la prinderea în flagrant delict de trafic de droguri a celor două persoane.
În aceste scop, s-a procedat la consemnarea într-un proces verbal a seriilor de la patru bancnote de câte 100.000 lei şi la înmânarea lor martorului.
Apoi, martorul a apelat la nr. de mobil, la care a răspuns inculpata M.A.M., căreia i-a solicitat două doze de heroină.
Aceasta a răspuns ca să vină în jurul orelor 12,00, pentru ca, între timp, să achiziţioneze heroină.
La ora fixată, martorul G.C.R. s-a prezentat la domiciliul inculpaţilor, unde i-a găsit pe aceştia şi pe un cunoscut al lor, V.C.
În locuinţă, martorul G.C.R. a solicitat inculpaţilor să-i vândă doze de heroină şi a înmânat inculpatei cele patru bancnote de câte 100.000 lei.
Întrucât inculpaţii nu mai aveau la domiciliu heroină, au plecat pentru puţin timp şi după ce au revenit, au început să proporţioneze heroina adusă, două doze fiind date martorului G.C.R.
Martorul a dat cele două doze organelor de poliţie, iar celelalte doze au fost găsite de aceleaşi organe cu ocazia percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpaţilor.
Împotriva sentinţei inculpaţii au declarat apel, criticând-o sub aspectul încadrării juridice a faptei şi al individualizării pedepsei, solicitând a se schimba încadrarea în infracţiunea de deţinere a drogurilor în vederea consumului propriu şi o mai largă aplicare a art. 74 şi art. 76 C. pen., pentru inculpata M.A.M.
Prin Decizia penală nr. 627 din 26 august 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de cei doi inculpaţi, a menţinut starea de arest a acestora şi a dedus detenţia preventivă de la 28 noiembrie 2003, la zi.
Totodată, a obligat pe apelanţi să plătească statului, câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 400.000 lei onorariu apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Inculpaţii au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, inculpatul P.G., în principal invocând motivul prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., susţinând ca şi în apel că încadrarea juridică a faptei este greşită, căci nu s-a probat în nici un fel că el a comercializat droguri, ci doar a dobândit droguri pentru consum propriu.
În subsidiar, a invocat motivul de la pct. 14 al aceluiaşi articol, susţinând că pedeapsa aplicată este prea mare şi a cerut a fi redusă.
Inculpata M.A.M. a invocat motivul prevăzut de art. 3859 alin. (1), pct. 14, C. proc. pen., susţinând că pedeapsa nu este bine individualizată, considerând-o ca prea mare, solicitând a se reduce, dându-se o mai mare eficienţă dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen., aplicate în cauză.
Criticile formulate nu sunt fondate.
Se constată, că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor pentru infracţiunea de trafic de droguri, a fost corect stabilită, în concordanţă cu probele administrate.
Faptul că inculpaţii s-au ocupat cu traficul de droguri (heroină) este dovedit cu declaraţiile denunţătorului G.C.R., procesele verbale încheiate de organele poliţiei şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, coroborate cu recunoaşterile inculpaţilor la instanţa de fond, în sensul că au fost de acord să vândă droguri lui G.C.R., că au primit de la acesta suma de 400.000 lei pentru droguri şi că la rândul lor, inculpaţii cumpărau heroina de la D.S.
Martora G.L. a precizat că şi soţul său a cumpărat heroină de la inculpaţi şi că acesta contacta telefonic pe inculpată care stabilea locul de întâlnire, dar că şi inculpaţii au venit la domiciliul său pentru a-i vinde droguri.
Reţinându-se pe baza probelor administrate că inculpaţii au săvârşit trafic de droguri, corect fapta a fost încadrată în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Referitor la pedepsele aplicate, se constată, că sunt individualizate cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
La inculpata M.A.M. s-a făcut aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., cărora li s-a dat eficienţă în suficientă măsură şi nu se impune a se face o mai mare reducere a pedepsei sub minimul special, avându-se în vedere gravitatea faptei şi rolul ei în angrenajul infracţional.
De asemenea, nu se impune reducerea pedepsei la inculpatul P.G., deoarece acesta este recidivist.
Neconstatându-se nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursurile sunt nefondate, urmând a se respinge, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Totodată, se va deduce arestarea preventivă de la 28 noiembrie 2003, la zi, pentru ambii inculpaţi şi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.A.M. şi P.G. împotriva deciziei penale nr. 627 din 26 august 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală.
Deduce perioada reţinerii şi arestării preventive pentru ambii inculpaţi de la 28 noiembrie 2003 la 2 decembrie 2004.
Obligă recurentul inculpat P.G. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei şi recurenta inculpată M.A.M. la plata sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6431/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6439/2004. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
