ICCJ. Decizia nr. 6450/2004. Penal. Art.211 ; art.215 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6450/2004
Dosar nr. 6206/2004
Şedinţa publică din 2 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 163 din 13 noiembrie 2003, Tribunalul Olt a condamnat în baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pe inculpata C.S. la 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.
În baza art. 215 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpată la 2 ani închisoare şi în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat graţiată pedeapsa.
În baza art. 65 din Legea nr. 56/1992 a condamnat pe aceeaşi inculpată, la un an închisoare şi în baza art. 1 din Legea nr. 543/2000 a constatat graţiată pedeapsa.
În baza art. 10 lit. g), raportat la art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei pentru infracţiunea prevăzută de art. 293 C. pen., întrucât a intervenit prescripţia prevăzută de art. 122 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpată a 20 inele bărbăteşti confecţionate din alamă şi a unui inel de aur de damă rupt în 3 bucăţi.
A obligat pe inculpată la 5.500 coroane slovace, despăgubiri civile, către partea civilă L.L.
În baza art. 10 lit. g), raportat la art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului N.M.A., întrucât a intervenit prescripţia prevăzută de art. 122 lit. d) şi art. 124 C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 293 C. pen.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 500.000 lei.
În baza art. 445 şi urm. C. proc. pen., a dispus anularea paşaportului din 20 martie 1995 emis de I.P.J. Olt pe numele T.F. şi a actelor ce compun dosarul întocmit la I.P.J. Olt pentru obţinerea paşaportului.
A obligat pe inculpată, la 8.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Suma de 300.000 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, va fi achitată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, sesizată cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei C.S. pentru infracţiunile prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a) şi f) C. pen., art. 65 din Legea nr. 56/1992 şi art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., a reţinut în fapt, următoarele:
În perioada martie-aprilie 1998, inculpata C.S., folosind un paşaport falsificat, conţinând datele de stare civilă ale numitei F.F., devenită prin căsătorie T.F., cu ajutorul inculpatului N.M.A., a ieşit din România, prin punctul de frontieră Nădlag, însoţită de M.B., fostul său şot şi M.E., în prezent decedată.
Intenţia deplasării era de a comercializa inele din alamă, bijuterii despre care susţineau că sunt confecţionate din aur.
În ziua de 9 aprilie 1998, inculpata, împreună cu alte 3 femei rămase neidentificate, a pătruns fără drept în locuinţa părţii vătămate L.L., din localitatea Sliac, jud. Zvolen, Republica Slovacă şi i-a oferit spre vânzare 2 inele din alamă, susţinând că sunt din aur, pretinzând ca preţ suma de 3.000 coroane slovace.
În timp ce partea vătămată a revenit cu suma de 3.000 coroane, inculpata şi celelalte femei ce o însoţeau, au agresat-o smulgându-i de la deget un inel, de la gât un lănţişor, o pereche de cercei, banii ce-i avea în mână şi un radiocasetofon.
Partea vătămată a sesizat organele de poliţie din localitate, iar în ziua de 10 aprilie 1998, aceştia au identificat autoturismul, pe raza oraşului Zvolen, maşină în care se aflau inculpata, soţul acesteia C.B. (după despărţire devenită M.) şi M.E.
La percheziţie, organele de poliţie au identificat bunurile sustrase cu numai o zi anterior de către inculpată, iar partea vătămată le-a recunoscut ca fiind ale sale.
Faptele descrise au fost recunoscute de inculpată, fiind confirmate şi de partea vătămată prin declaraţiile făcute, cum şi de procesul-verbal de percheziţie întocmit de organele de poliţie, la data identificării acesteia ca autoare a infracţiunilor.
Împotriva sentinţei inculpata a declarat apel la 7 iulie 2004, peste termenul legal, cu precizarea că a fost arestată la 4 iulie 2004, dată la care a luat act de conţinutul hotărârii.
În calea de atac exercitată s-a invocat nelegalitatea hotărârii, constând în aceea că dosarul a fost soluţionat de instanţa de fond fără a se proceda la citarea legală a sa şi s-a solicitat desfiinţarea sentinţei, trimiterea spre rejudecare a cauzei, anularea mandatului de executare şi punerea sa în libertate de îndată.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 435 din 4 octombrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul peste termen declarat de inculpata C.S. şi a obligat-o să plătească statului, suma de 100.000 lei cheltuieli judiciare.
A menţinut starea de arest şi a dedus detenţia preventivă, de la 4 iulie 2004, la zi.
Instanţa de apel a reţinut că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 365 C. proc. pen., ce reglementează apelul peste termen.
Critica referitoare la procedura de citare a fost respinsă ca nefondată, motivându-se în esenţă că, la urmărirea penală, prin petiţia din 9 decembrie 1999, adresată primului procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, inculpata a solicitat ca toate actele de procedură în dosarul nr. 216/P/1999, să-i fie trimise la adresa din comuna Buneşti, jud. Vâlcea.
Pentru termenul de 5 noiembrie 2003 la instanţa de fond, procedura de citare s-a îndeplinit la această adresă, citaţia fiind primită de M.I., rudă cu destinatara, care a semnat de primire.
La acest termen s-a dispus amânarea judecării, în continuare, la 13 noiembrie 2003, când cauza s-a judecat în fond.
În concluzie, s-a arătat că judecarea în fond a inculpatei s-a făcut cu procedura de citare legal îndeplinită.
Instanţa de apel a examinat şi din oficiu cauza şi a constatat că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei, încadrarea juridică dată faptelor este, de asemenea, corectă, iar pedepsele sunt bine individualizate.
Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpata C.S. a declarat recurs, iar apărătorul acesteia a invocat motivul prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen., susţinând, în esenţă, că judecarea în primă instanţă a avut loc în lipsa inculpatei, fără citarea legală a acesteia, iar ca urmare, nu a avut cunoştinţă de termenul de judecată şi din această cauză nu s-a prezentat la judecată, fiind privată astfel de dreptul la apărare.
Critica este nefondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 177 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., dacă printr-o declaraţie dată în cursul procesului penal, inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat.
În caz de schimbare a adresei arătată în declaraţia inculpatului, acesta este citat la noua adresă, numai dacă a încunoştinţat organul de urmărire penale, ori instanţa de judecată de schimbarea intervenită sau dacă organul judiciar, apreciază pe baza datelor obţinute că s-a produs o schimbare de adresă.
În cauză, la 9 decembrie 1999, printr-o petiţie adresată prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, inculpata a solicitat ca toate actele de procedură să-i fie trimise la adresa din comuna Buneşti, jud. Vâlcea.
Ulterior, inculpata nu a cerut ca actele de procedură, în cauza respectivă să-i fie comunicate la o altă adresă, iar organul judiciar nu a avut datele necesare să constate că s-a produs o schimbare de adresă.
Pentru aceste considerente, citarea inculpatei la adresa indicată în petiţia sa este corectă.
Totodată, se constată că înmânarea citaţiei unei rude a inculpatei, este legală conform art. 179 alin. (1) din C. proc. pen.
Inculpata, personal, a fost de acord cu motivul invocat de apărător şi a mai susţinut că greşit s-a reţinut în sarcina sa infracţiunea de tâlhărie, căci nu a săvârşit această faptă şi că, oricum, pedeapsa aplicată pentru această infracţiune este prea mare, solicitând să fie redusă.
Şi aceste critici sunt nefondate.
Infracţiunea de tâlhărie a fost reţinută corect pe baza recunoaşterii de către partea vătămată a inculpatei, ca fiind autoarea tâlhăriei, coroborată cu găsirea în autoturismul în care călătorea inculpata a bijuteriilor sustrase prin violenţă de la partea vătămată.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatei pentru infracţiunea de tâlhărie, se constată că este orientată spre minimul special, astfel că nu poate fi considerată prea mare, injust individualizată.
Dimpotrivă, se constată că pedeapsa este corespunzătoare, reflectând gravitatea faptei şi pericolul social ridicat al persoanei inculpatei.
Pentru aceste considerente şi întrucât nu se constată nici motive care se pot lua în considerare din oficiu, recursul inculpatei C.S. este nefondat şi urmează a se respinge ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a obliga pe recurentă la plata cheltuielilor judiciare, către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.S., împotriva deciziei penale nr. 435 din 4 octombrie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6449/2004. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6463/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174,175... → |
|---|
