ICCJ. Decizia nr. 6429/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6429/2004
Dosar nr. 6132/2004
Şedinţa publică din 2 decembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 115 din 10 februarie 2004, Tribunalul Iaşi dispune următoarele:
Respinge cererea privind schimbarea încadrării juridice formulată de inculpatul B.V.
Condamnă pe inculpaţii:
1. B.V. la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 C. pen.
Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., menţine şi prelungeşte măsura arestării preventive a inculpatului B.V. pentru o durată de 30 de zile de la 13 februarie 2004 până la 13 martie 2004.
În baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 ianuarie 2003, la zi.
Aplică inculpatului B.V. pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru o durată de 2 ani.
2. C.P. la pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută şi pedepsită de art. 182 alin. (1) C. pen.
Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.P., durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 ianuarie 2003 până la 22 iulie 2003.
3. L.C. la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire, prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. (1) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatului L.C. pentru o durată de 2 ani şi 2 luni, ce constituie termen de încercare conform art. 82 C. pen.
Atrage atenţia inculpatului asupra art. 83 C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), deduce din pedeapsa aplicată inculpatului L.C. durata reţinerii de 24 de ore (respectiv ziua de 23 ianuarie 2003).
În baza dispoziţiilor art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 şi art. 1003 C. civ., obligă în solidar inculpaţii B.V. şi C.P. să plătească cu titlu de despăgubiri civile:
- suma de 12.449.235 lei părţii civile Spitalul Clinic nr. 3 Iaşi;
- echivalentul în lei la cursul B.N.R. din ziua plăţii a sumei de 29,80 dolari S.U.A., părţii civile Serviciul de Ambulanţă jud. Iaşi;
- suma de 50.867.300 lei părţii civile B.D. cu domiciliul în sat Cositeni, jud. Iaşi.
Respinge cererea părţii civile B.D., privind acordarea unei prestaţii periodice.
În baza dispoziţiilor art. 189 C. proc. pen., s-a dispus ca onorariile apărătorilor din oficiu în sumă de 1.750.000 lei vor fi suportate din fondul special al Ministerului Justiţiei, urmând a fi incluse în cuantumul cheltuielilor judiciare.
În baza dispoziţiilor art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., obligă inculpaţii să plătească fiecare câte 2 milioane lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 450.000 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:
Inculpaţii B.V. şi C.P., L.C. şi partea vătămată B.D., locuiesc în satul Cosiţeni, jud. Iaşi.
În seara de 24 decembrie 2002, orele 21,00 –21,30, inculpatul L.C. a ieşit din casă pentru a merge cu colindul. În faţa locuinţei inculpatului B.V., L.C. s-a întâlnit acesta cu inculpatul C.P. şi cu martorii B.I., C.M. şi T.F., hotărând să meargă cu colindul prin sat. În jurul orelor 0,30 au revenit pe uliţa unde locuiesc inculpaţii L.C., B.V. şi partea vătămată B.D., îndreptându-se spre locuinţa familiei L.
În drum, au trecut prin faţa locuinţei părţii vătămate B.D. şi pentru că inculpatul L.C. şi-a amintit că unul din fii părţii vătămate îl invitase împreună cu numiţii C.M., T.F. şi C.G. a intrat în locuinţa părţii vătămate, unde se aflau aceasta şi martorii B.V., B.V. şi T.M.
Inculpaţii B.V., C.P. şi martorul B.I., au rămas în drum.
În timp ce colindătorii se aflau în locuinţa părţii vătămate B.D., fiul acestuia, numitul B.V. a ieşit din casă şi văzându-l în drum pe inculpatul B.V. a început să se certe cu acesta, cei doi adresându-şi reciproc injurii.
În acel moment, toţi cei care se aflau în locuinţa părţii vătămate, au ieşit în drum pentru a vedea ce se întâmplă.
Numitul B.V. a intrat în casă, a luat o sabie şi a ieşit în drum, îndreptându-se spre inculpatul B.V., însă au intervenit inculpaţii L.C. şi C.P. care l-au prins de mâini pe B.V., moment în care inculpatul B.V. a pulverizat cu spray paralizant. A intervenit şi partea vătămată B.D., însă inculpatul B.V. i-a pulverizat şi acestuia spray paralizant în ochi, după care a fugit spre locuinţa numitului L.C.
Ulterior, inculpaţii L.C. şi C.P. şi martorii B.I., C.M. şi T.F. au intrat în curtea locuinţei lui L.C., unde se afla şi inculpatul B.V. şi unde au rămas aproximativ o oră, după care au plecat, îndreptându-se spre locuinţa inculpatului B.V.
Din nou, inculpaţii şi martorii C.M., T.F. şi B.I. au trecut prin faţa locuinţei părţii vătămate B.D.
În momentul în care se aflau la o distanţă de circa 20 metri de locuinţa părţii vătămate B.D., numitul B.C. l-a strigat pe C.M. Acesta a vrut să se întoarcă pentru a vorbi cu B.C., însă a fost împiedicat de inculpatul C.P. De altfel, C.P. a luat din mâna lui C.M. o bucată de cablu electric (cu metal în interior) cu lungimea de 60 cm şi grosimea de 30-35 mm.
S-au oprit în acel loc, iar de ei s-au apropiat B.C. şi partea vătămată B.D.
Între inculpatul C.P. şi partea vătămată B.D. a avut loc o discuţie contradictorie. Totodată, inculpatul C.P. l-a lovit cu pumnul în faţă pe B.C., acesta căzând la pământ, după care inculpatul C.P. a fugit înspre locuinţa inculpatului B.V.
În acest timp, în drum au ieşit şi ceilalţi fii ai părţii vătămate B.D., respectiv B.V., având în mână o lopată B.C. cu o sapă şi B.V. cu o furcă.
După ce inculpatul C.P. l-a lovit pe B.C. şi a fugit, după ei au fugit şi ceilalţi, inculpaţii şi martorul B.I., însă acesta din urmă a alunecat şi a căzut la pământ. Numiţii C.M. şi T.F. au rămas lângă o fântână, situată peste drum de locuinţa părţii vătămate B.D.
După ce B.I. a căzut la pământ, de el s-a apropiat fiii părţii vătămate B.V., B.C. şi B.N., care, cu obiectele pe care le aveau în mână au început să-l lovească pe acesta. Din acest motiv, inculpaţii L.C. şi B.V. s-au întors, intervenind în apărarea lui B.I., împrejurare în care a fost şi inculpatul L.C. lovit peste mână şi picior şi de către B.V. Ca răspuns, inculpatul L.C. a luat o furcă cu intenţia de a-l lovi pe Bălan Valentin, însă a intervenit partea vătămată B.D., pe care a lovit-o peste mână.
În acest timp, inculpatul B.V., cu un par, a lovit pe partea vătămată B.D. în cap, fără ca acesta să fi făcut vreun gest din care să rezulte intenţia de a-l lovi pe inculpat, iar în urma loviturii primite, partea vătămată a căzut la pământ. S-a apropiat de partea vătămată şi inculpatul C.P. şi când acesta a încercat să se ridice, inculpatul C.P. a lovit-o cu piciorul în faţă şi piept şi apoi cu un cablu metalic peste picior.
După aceasta, inculpaţii au părăsit locul faptei, partea vătămată B.D. fiind ajutată de martorii T.M.I. şi C.M.I. să ajungă acasă.
Din certificatul nr. 82 din 14 ianuarie 2003 emis de I.M.L. Iaşi, rezultă că partea vătămată a prezentat un politraumatism obiectivat prin plagă contuză, echimoze, fractură închisă cominutivă cu înfundare frontală stânga, hematom extradural, fractură maleolă peronieră şi marginală post, contuzie cerebrală medie, leziuni ce s-au putut produce prin loviri active cu corpuri şi mijloace contondente şi pot data din 24 decembrie 2002.
S-a concluzionat că partea vătămată necesită pentru vindecarea traumatismului cranio-cerebral 30-35 zile, cu precizarea că, leziunile au fost la momentul producerii şi prin ele însele de natură să pună în pericol viaţa victimei, iar pentru traumatismul membrului inferior stâng necesită 65-70 zile de incapacitate de muncă pe această perioadă. Lipsa de substanţă osoasă i-a conferit părţii vătămate infirmitate fizică permanentă şi o invaliditate de 15 %.
Sentinţa a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, de partea civilă B.D. şi de inculpaţii B.V. şi C.P.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi a criticat sentinţa primei instanţe sub aspectul laturii civile, invocând nelegalitatea şi netemeinicia ei.
Astfel, s-a criticat faptul că, în dispozitivul hotărârii, instanţa de fond nu a indicat decât generic cu expresia despăgubiri civile, titlul cu care a obligat inculpaţii la suma de 50.867.300 lei către partea vătămată B.D., deşi acţiunea civilă a părţii vătămate a fost defalcată în daune morale şi materiale, astfel că era necesar ca şi dispozitivul hotărârii să precizeze dacă suma acordată constituie daune morale sau materiale.
Al doilea motiv de apel vizează soluţia de respingere a cererii privind prestaţiile periodice pe care o consideră greşită, întrucât acordarea prestaţiilor periodice nu se bazează pe acoperirea unei pagube produse deja, ci urmăreşte compensarea pentru viitor a deficitului material ce-l va suferi partea vătămată ca urmare a lipsei unui element pe care se bazau câştigurile sale.
Criticile formulate de partea civilă B.D. se referă la cuantumul daunelor morale acordate, considerând că suma de 100.000.000 lei solicitată cu acest titlu este justificată faţă de gravitatea suferinţelor morale ce i-au fost produse.
Sub aspectul prestaţiei periodice, a susţinut că prima instanţă trebuia să ţină seama de gradul său de invaliditate şi raportat la venitul minim pe economie să admită solicitarea sa privind acordarea unei despăgubiri periodice.
Inculpatul B.V. a susţinut că situaţia de fapt a fost stabilită greşit de prima instanţă, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă că el ar fi aplicat părţii vătămate lovitura ce i-a pus în primejdie viaţa.
A susţinut, de asemenea, că încadrarea juridică a faptei este greşită, el nu a avut intenţia de a suprima viaţa victimei, însă a acţionat violent sub imperiul unei stări de temere pentru viaţa sa, fiind înconjurat de fiii părţii vătămate, ameninţat de aceştia.
În aceste condiţii, consideră că încadrarea juridică a faptei este cea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., cu reţinerea legitimei apărări sau a scuzei provocării.
Totodată, apelantul a solicitat, în raport de circumstanţele personale, reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Cel de-al doilea inculpat a criticat soluţia de condamnare dispusă de prima instanţă, considerând că probele administrate nu confirmă vinovăţia sa în comiterea faptei, autorii agresiunii exercitate asupra părţii vătămate fiind inculpaţii B.V. şi L.C.
În subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei şi aplicarea art. 81 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 335 din 5 octombrie 2004, Curtea de Apel Iaşi, admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi de partea civilă B.D., împotriva sentinţei penale nr. 115 din 10 februarie 2004, pronunţată de Tribunalul Iaşi, pe care o desfiinţează, în parte, în latura civilă.
Rejudecând cauza în limitele menţionate:
Înlătură dispoziţia privind respingerea cererii părţii civile B.D. de acordare a prestaţiei periodice şi în consecinţă obligă în solidar inculpaţii B.V. şi C.P. să plătească părţii civile B.D. câte 262.500 lei lunar, începând cu data de 24 decembrie 2002 şi până la încetarea stării de nevoie, cu titlu de prestaţie periodică.
Înlătură dispoziţia privind obligarea inculpaţilor B.V. şi C.P. la plata sumei de 50.867.300 lei către partea civilă B.D.
Obligă în solidar inculpaţii B.V. şi C.P. să plătească părţii civile B.D. suma de 867.300 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 50.000 lei, reprezentând echivalentul bănesc al daunelor morale.
Înlătură dispoziţia privind obligarea în solidar a inculpaţilor B.V. şi C.P. la plata sumei de 12.449.235 lei părţii civile Spitalul Clinic nr. 3 Iaşi şi dispune obligarea celor doi inculpaţi în solidar la plata sumei de 12.449.235 lei către C.A.S. Iaşi, plus dobânda legală aferentă începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea integrală a sumei.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
II. Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii B.V. şi C.P., împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
Menţine starea de arest a inculpatului B.V. căruia îi deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive şi după data de 10 februarie 2004.
Obligă inculpatul B.V. să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, în care a fost inclus onorariul de 400.000 lei pentru apărătorul din oficiu, ce va fi suportat din fondurile statului.
Obligă inculpatul C.P. să plătească statului suma de 400.000 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa astfel s-a reţinut că, prima instanţă a administrat în cauză toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapte şi împrejurările cauzei, precum şi la persoana făptuitorilor.
Pe baza materialului probator administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor B.V., C.P. şi L.C., procedând la o justă încadrare în drept a faptelor comise.
S-a constatat din coroborarea tuturor probelor, rezultând din ansamblul mijloacelor de probă dispuse şi administrate în faza de cercetare penală, cât şi în mod direct, nemijlocită celei judecătoreşti efectuate în primă instanţă, că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care au fost trimişi în judecată.
Cât priveşte individualizarea pedepselor, curtea constată că prima instanţă a făcut o justă apreciere a cuantumului pedepselor aplicate, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu se impune reducerea lor.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa de apel constată că prevederile art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 şi art. 999 C. civ., impun ca, pentru o justă şi integrală despăgubire a victimei, inculpaţii să fie obligaţi pe lângă acoperirea pagubei materiale şi plata unor daune morale şi la plata unei despăgubiri periodice către partea vătămată căreia i s-a cauzat o invaliditate permanentă.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpaţii B.V. şi C.P.
Inculpatul B.V. a solicitat reţinerea dispoziţiilor art. 44 C. pen. privind legitima apărare iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Inculpatul C.P. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) susţinând că nu el a săvârşit fapta pentru care a fost condamnat iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepselor aplicate.
Examinând cauza în raport de motivele invocate analizate prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 şi 171 C. proc. pen., cât şi din oficiu potrivit dispoziţiilor alin. (3) al aceluiaşi articol, constată că recursurile sunt nefondate.
Astfel, cum pe larg s-a motivat de instanţa de fond şi apoi de cea de apel, probele administrate în cauză conduc indubitabil la concluzia că inculpatul B.V. în noaptea de 24 decembrie 2002 a aplicat o lovitură de par în cap părţii vătămate B.D., cauzându-i leziuni ce i-au pus viaţa în pericol, iar inculpatul L.C., în aceeaşi noapte, a lovit aceeaşi parte vătămată cu o furcă peste mâna stângă, cauzându-i suferinţe fizice. Coborându-se declaraţiile inculpaţilor cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv declaraţiile părţii vătămate B.C., B.V., de declaraţiile martorilor şi certificatul medico-legal se constată că s-a făcut o corectă analiză şi justă evaluare a probelor, iar încadrarea juridică dată faptelor este corectă.
Nu se justifică aplicarea dispoziţiilor legitimei apărări privind pe inculpatul B.V. dat fiind împrejurarea că probele administrate indică faptul că inculpatul a fost acela care l-a agresat iniţial pe partea vătămată, pulverizându-i acestuia spray paralizant în ochi fără motiv.
Nici reducerea pedepselor nu se impune, individualizarea făcându-se cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de altfel inculpatului B.V. reţinându-i-se circumstanţe atenuante în raport de datele ce caracterizează persoana acestuia.
Cum, examinând cauza din oficiu nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să se respingă ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.V. şi C.P. împotriva deciziei penale nr. 335 din 5 octombrie 2004a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Deduce perioada reţinerii şi arestării preventive pentru inculpatul B.V. de la 23 ianuarie 2003 la 2 decembrie 2004.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.600.000 lei fiecare, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru ambii inculpaţi, în sumă de câte 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6425/2004. Penal. Legea nr.284/1947. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 6430/2004. Penal. Art.183 c.p. Recurs → |
|---|
